recenzie/carte// Fuga Vânătorului

Când auzim că un roman a trecut prin mâinile a nu mai puţin de trei autori celebri, cum sunt George .R.R. Martin, Gardner Dozois şi Daniel Abraham, şi că procesul de scriere a durat 30 de ani, în mod involuntar ne gândim cel puţin la început că trebuie să fi ieşit o carte formidabilă. Dar este totuşi ,,Fuga vânătorului" un maraton olimpic de capodoperă SF, sau doar o alergătură împiedicată?

Probabil că nici una nici alta. Evidend că în aceşti 30 de ani proiectul tot stat prin diferite sertare, reluat şi completat de la un scriitor la altul. Cine doreşte mai multe detalii se poate documenta despre ce şi cât a scris fiecare autor în puzzle-ul lor literar. A fost o joacă pentru ei. Însă până la urmă a ieşit ceva destul de interesant.
Relatarea poveştii orbitează în jurul protagonistului antierou, fără a fi în totalitate subiectivă. Ramon Espejo, un cetăţean al planetei-colonii Sao Paulo, prospector de minerale. El ucide la beţie un ambasador european de pe Pământ, şi fuge în nordul nelocuit al planetei având ca alibi munca lui de căutător de resurse naturale, sperând că dacă va lipsi destul de mult din oraş crima va fi dată uitării. Când într-un final se simte liber şi lipsit de grijile cotidiene, omul dă peste nişte extratereştrii ascunşi în interiorul unui munte, şi de aici începe o adevărată cursă nebunească de supravieţuire. De aici încolo nu mai pot dezvălui nimic altceva din poveste în sine.
Este genul acela de science-fiction despre omenirea care reuşeşte să călătorească în spaţiu dar află imediat şi că există alte rase mult mai avansate, greu de înţeles, cu care ne purtăm cu grijă. Însăşi cadrul în care se petrece acţiunea sugerează cât de puţin este încă dezvoltată rasa umană: planeta Sao Paulo nu este colonizată decât de 40 de ani, timp în care s-a explorat doar o mică parte din suprafaţa ei. Colonizarea însăşi nu putea avea loc fără ajutorul unei rase extraterestre care oferă transport avansat tehnologic, o rasă misterioasă despre care nu se ştie dacă este cu adevarat altruistă sau doar se foloseşte de oameni în scopuri proprii.
Povestea se centrează pe conflictele interioare ale personajului principal, dar fără să fie relatată la persoana întâi. Pe parcursul ei aflăm lucruri noi odată cu antieroul despre lumea în care se petrece totul, dar şi despre antierou însuşi, prin gândurile şi luptele lui interioare. Există şi tente filosofice, legate de natura umană, interesant abordate.
Dacă ar fi să clasez ,,Fuga vânătorului" probabil ar fi un roman SF psihologic şi misterios, dar şi puţin filosofic.
Recomandarea mea este un ,,de ce nu?" . Cei trei autori talentaţi au avut grijă să scrie totul încât să pară palpitant şi să se deruleze rapid. Pentru lui fanii G.R.R. Martin s-ar putea să fie un ,,must have", dar în general consumatorii de orice formă de SF nu pierd prea multdacă nu citesc această carte.
Ca o notă personală, până acum nu citisem nimic scris de nici unul dintre autori deşi auzisem de ei, iar acum am avut ocazia să-i încerc pe toţi trei în acelaşi timp, însă cred că n-am făcut altceva decât să mă derutez decât să mă lămuresc despre fiecare stil de scris.

Stop eating bullshit!

Nu v-aţi săturat de propagandele anti-carnivori? "Stop eating animals! Bla-bla-bla!". Cel puţin la mine e o senzaţie de săţieietate...you know what I'm sayin'?


Nu, nu am nimic cu vegetarienii. Nu sunt nici halitor profesionist de carne. Încerc să îmi menţin alimentaţia echilibrată, fac ajustări în funcţie de ce are nevoie organismul. Dar jur că dacă mai dau de mesaje ca acestea mă apuc de mâncat oameni.

Dragi vegetarieni,
vă felicit că nu ucideţi animale hrănindu-vă cu carnea lor. Purtaţi în continuare haine de blană, genţi, pantofi, mănuşi din piele. Cu siguranţă mai salvaţi din animale. Şi vă rog, tăceţi! Nu vă mai lăudaţi că sunteţi vegetarieni!
Sau, fie, faceţi gălăgie, dacă vă pasionează atât de mult. Dar atunci, veniţi cu nişte argumente mai de doamne-ajută! "Eating animals violates God´s plan!" (citat inexact, nu mai caut). Pe bune? Parcă era un personaj obscur în Biblie, care a piratat peştii şi a distrus în felul ăsta industria, multiplicându-i şi oferindu-i oamenilor. Isus parcă, nu? Cine era, hmm...ah da! Dumnezeu care e şi tasu' în acelaşi timp! Sau voi creşteţi peştii în grădină presupun?
Sigur salvaţi animalele dacă le spuneţi oamenilor să nu le mai mănânce. E foarte uşor, doar spuneţi-le asiaticilor. Vor zice "OK :)" şi de atunci încolo nu vor mai mâncă nici o specie de animal (încă e un mister pentru mine identitatea aninalului care nu se mănâncă la ei; dacă îl găsiţi, informaţi-mă şi pe mine), vor trece la orez.
Contribuiţi foarte mult la păstrarea animalelor. În timp ce unul din voi nu mănâncă un pui, un grăsan papă doi în altă parte. În fine...
Da, da, ştiu, e mai sănătos un meniu vegetarian, sunt conştient, nu mai îmi tăiaţi vorba (parcă v-am spus să tăceţi?). Dar hei! Uite o idee şi mai bună! Ce ar fi, în loc să vă agitaţi şi să-i faceţi pe carnivori să le stea mâncarea în gât, nu mai spuneţi nimic, şi bucuraţi-vă mai tarziu când se vor vedea diferenţele între voi, cu trup sănătos, şi să râdeţi de graşi sau cu probleme cu inima? Aşa mai le daţi peste nas. Sau nu, nu or să le pese, că fiecare mănâncă ce vrea.
"Animal cruelty", de parcă luăm animalele din sălbăticie, din habitatul lor, şi le punem pe grătar. Oricum majoritatea mâncăm animale destinate mâncării. Sunt crescute în fabrici. Da, ştiu că sunt chinuite. Dar nu aveţi ce să le faceţi.
Nu sunteţi în putinţă să salvaţi nici unul din tipurile de animale. Nici pe cele care deja sunt în drum spre raionul de mezeluri, nici animalele astea de oameni care îşi fac senvişuri cu salam.
Sunteţi bucuroşi că v-am zdrobit visele?

Serios, unde vom ajunge cu astfel de propagandă? Nu mai mâncaţi animalele pe cale de dispariţie! -> Nu mai mâncaţi animale, nu e sănătos oricum  -> Nu mai mâncaţi legume! Şi ele au viaţă! Oricum Isus ne-a dat să mâncăm doar pâine şi peşte, deci asta mâcăm!  -> Ţine-ţi post, mâncaţi cât mai puţin! Ce, călugării cum pot supravieţiu cu o chiflă pe săptămână?  -> Nu mai beţi apă! Şi ea conţine viaţă! (în momentul ăla oricum peste 90% din apă va fi infectată de oameni)  -> Nu mai mâncaţi!  -> Nu mâncaţi! De ce faceţi asta? (vom ajunge într-un stadiu atât de evoluat încât nu va mai fi necesară hrana fizică pentru a ne menţine în viaţă; unde credeaţi că ajung cu asta? Şfârşitul Omenirii?)


Şi un bonus. Cunosc mulţi care se întreabă "bă dar cum gătesc chinezii câine?". Din ce ştiu eu din auzite, câinele este băgat într-un sac, legat de un copac, şi se bate bine-bine ca să se frăgezească bine carnea, şi în felul acesta se jupoaie mai uşor blana. Nu mai ţin minte daca câinele e viu când agăţat în sac. Meh, contează? Bon appetit!

Creaţionismul nu e pentru copii

Serios. Lăsaţi copiii să creadă ce vor. Nu trebuie să li se impună de mici ce sa creadă sau cum să vadă lumea. Nu vreau să dezbat nimic ateism vs. religie (încă!). Vreau doar să atrag atenţia asupra aspectului acesta din educaţia unui copil.Omul trebuie să ştie de la început că este liber să gândească.

De fapt, de ce mă obosesc? Îmi tocesc degetele degeaba când Bill Nye explică cât se poate de clar:

Back

Am decis că ar fi bine să mă întorc la însemnările pe blog. Poate că mă va ajuta să-mi tratez şi depresia, pe lângă experienţa scriitoricească pe care o pot dobândi.
Cred că am să despart vechiul blog în două bloguri distincte. Unul (probabil acesta) va rămâne pentru gânduri şi alte subiecte, sper eu interesante, celalalt va fi axat pe jocuri video sau orice ţine de gaming, pentru domeniul tinde să predomine în scrierile mele.
Cum am mai menţionat şi în alte postări, mă interesează mult feedback-ul, aşa că spuneţi-mi cum puteţi, pe messeger, pe facebook, oriunde, părerile voastre.

E3 2012

Anul 2012 pentru jocuri este până acum mai sec ca o tărtăcuţă. Well, cel puţin pe planul jocurilor de mare buget, că nişa indie pare să o ducă parcă din ce în ce mai bine.
Mass Effect 3 s-a dovedit a fi doar un joc în mare parte mediocru, oribil ca RPG, decent ca shooter, cu o poveste care în final mai mult ridică semne de întrebare şi sprâncene decât să concluzioneze o trilogie. Diablo III a fost ca sexul cu ejaculare precoce. Hype-ul a fost ca un preludiu enervant de îndelungat. Jocul a fost interesant până după noaptea lansarii. De atunci s-a dus tot farmecul. Asiaticii l-au terminat în mai puţin de 7 ore. Nici eu nu mai sunt atât de încântat de joc. Pare atât de anost, mai la modă decât un Call of Duty. M-am scârbit de el, dar tot am sa mi-l iau după ce se mai rezolvă problemele şi am şi bani de dat. Error 37 = moartea pasiunii. De Max Payne 3 nu mă leg încă, nici măcar nu pot să-l joc. Scârba asta de sub biroul meu preferă loviturile mele de bici decât să încerce saltul mortal de a încerca să ruleze Max Payne 3.
Şi atât.
. (punct)

Nici evenimentul E3 nu aduce ceva interesant. Adică, da, sunt atâtea titluri care stau să iasă spre sfârşitul anului - Far Cry 3, Halo 4, CoD Black Ops II, Darksiders II, Hitman Absolution, Dishonoured, NFS Most Wanted - dar altceva, cu adevărat nou? Păi, nu prea. Şi multe titlurile care păreau cu adevărat interesante cel puţin în concepţia mea au fost amânate până la anul, cum ar fi Prey 2 sau Bioshock Infinite.

Tot ce a atras atenţia anul ăsta la E3 au fost maxim 4-5. Din care 3 vor fi exclusivităţi pentru PS3. The Last of Us, Beyond şi Dust 514, dar de ultimul ştiam dinainte aşa ca nu prea se consideră nici el o atracţie a evenimentului.
Deci rămân două jocuri care pe mine m-au entuziasmat puţin.
Star Wars 1313. Însfârşit un titlu bazat pe licenţa Star Wars matur. Cu un rating 18+/M jocul ne va plimba prin 1313, o locaţie plină de mercenari, cluburi de noapte, ţâţe goale, sânge, droguri şi ce mai vrei tu. Prezentarea jocului a fost şi ea şmecheră, întâi au arătat ceea ce părea un cinematic CGI bunicel, ca apoi să treacă direct la fapte, într-un gameplay cu aceeaşi grafică. M-a uns la suflet să aud însfârsit că un astfel de joc dezvoltat în primul rând pe şi pentru PC. PC-uri high-end desigur.
Watch Dogs. Asta da surpriză. şi tocmai de la Ubisoft. Toţi idioţii sar imediat să spună ca e un fel de GTA când văd prima imagine. De parcă orice joc open-world e GTA. Pe tot parcursul prezentării crezi că e un joc single-player, într-o lume în care totul e conectat şi te foloseşti de un smartphone deştept să hackueşti tot. După ce personajul care pare principal îl asasinează pe un anume nene, apoi fură o maşină şi fuge urmărit de un elicopter, perspectiva se schimbă spre un alt personaj, care are deasupra un nume tipic jocurile multiplayer, care sare pe blocuri pentru a-l proteja pe primul personaj. De unde reiese că este de fapt un joc online. Foarte tare.
Altceva? Nimic despre GTA V, nu s-a anunţat nici acum Half Life 3, Doom 4 deşi se ştie că e în lucru de patru ani tot nu se arată încă nimic din el. Nimic zguduitor. Conferinţele astea parcă prevestesc un întreg 2012 sec.

SHED.MOV

review

E incredibil cum dai peste clipuri de toate felurile pe YouTube. Cu noul YouTube acum vad clipuri interesante fiindca celor la care m-am abonat (care de altfel au clipuri interesante, motiv pentru care m-am abonat la ei) li se par interesante sau le plac, motiv pentru care ei le da like sau le adauga in lista de favorite. Iar eu de curiozitate dau click pe ele, si se intampla sa imi placa si mie acele video-uri.

Prin aceasta modalitate de a "da mai departe" am aflat si eu de seria de parodie la faimosul desen My Little Pony: Friendship Is Magic a lui Max Gilardi. Seria nu are un nume, dar o numesc serie pentru ca au totusi o continuitate. Primele doua episoade au aparut in ultimul trimestru al anului trecut, iar cel mai recent, shed.mov a iesit pe 3 februarie. Urmeaza sa mai scoata inca trei. Fiecare episod este dedicat unuia dintre ponei. Apple.mov este pentru Applejack, dress.mov pentru Rarity, iar shed.mov o are in centrul atentiei pe Fluttershy. Interesant este ca pana acum poneiul protagonist dintr-un episod nu mai apare in urmatorul.

Este acel gen de parodie care nu satirizeaza neaparat originalul, ci pare mai mult inspirat. De fapt, in timp ce este o parodie la MLP:FiM, fiecare episod este ca o referinta sau un tribut pentru cate un film consacrat din secolul trecut. apple.mov aduce aminte de 2001: A Space Odysee, dress.mov de 1984. SHED.MOV este o referire la Carrie. Sa nu va fie rusine daca nu ati vazut nici unul din aceste filme, nici eu nu am vazut inca pe ultimele doua, iar in fond nu este necesar sa le stiti ca sa radeti la aceste clipuri.

Aproape in stilul vechiului "The Ren & Stimpy Show" (il recomand doar daca nu sunteti slabi de inger) aceste episoade te fac sa razi prin ridicol sau prin socul unor scene brutale, fara ca sadismul sa fie exagerat sau sa fie motivul principal de ras.

APPLE.MOV si DRESS.MOV au fost destul de bune, primul pare o simpla parodie si parca abia o data cu al doilea Gilardi a hotarat sa faca o serie din asta, dar in SHED.MOV deja totul prinde contur, si te familiarizezi cu personajele bine creionate. Episoadele din cate se vede sunt din ce in ce mai lungi, de la 2-3 minute la aproape 5.

Cu toate ca are mai putin de 5 minute SHED.MOV e la fel de satisfacator ca un episod de peste 20 de minute al unui serial normal. Este atat de concentrat si reusit ca nu iti dai seama ca trec doar 5 minute. Este chiar si mai violent decat celelalte.

Pe YouTube dai in general peste fel de fel de parodii stupide si de multe ori fara sens, dar Max Gilardi face mult mai mult de atat. In plus animatiile si desenarea in sine fac de ras cartoons-urile recente in general, originale sau parodiate, si este valabil si pentru voci.

Este vorba totusi de un stil aparte care nu l-as recomanda oricui, dar as vrea ca totusi lumea sa-l incerce. Avem o amestecatura de ciudat, crud, vulgar, brutal chiar. Este o parodie care ironizeaza dar nu critica originalul, in timp ce aduce tributuri pentru alte opere de arta.

Website-ul lui Max Gilardi este hotdiggetydemon.com .
SHED.MOV

New Look = New Beginning

^pretty much what the title said