marți, 11 octombrie 2011

Heroes & Generals

...este un joculete indie aflat în dezvoltare în ograda celor de la Reto-Moto. Se pare că se vrea a fi un hibrid între FPS şi Strategie pe tematica...da-da, ştiu că v-aţi săturat de WWII dar vă promit eu că acesta măcar pare mai interesant. Şi vă promit că vă arăt şi de ce mai târziu; patience!

Sunt sigur că văzând imaginea înainte să citiţi (asta dacă nu cumva internet de la MelcNet şi încă nu vi s-a încărcat imaginea) nu v-a trecut prin nici un cap că acest joc va putea rula bine-mersi în browser. Eu unul sunt uluit că ceva jucat în browser poate avea asemenea grafică. Până acum credeam că nu este nimic peste UnityEngine-ul din Interstellar Marines. Ţin minte că în 2008 mi se părea o minune Quake Live, un Quake 3 reînviat în browser. Aşa că nu mare mi-ar fi mirarea când ne vom juca în următorii ani Call of Duty 21 în Mozilla Firefox 43.1 fără nici un stres legate de cadrele pe secundă.

Cine sunt Reto-Moto? Inculţilor, o companie Reto-Moto a fost fondată în 1997 care şi-a schimbat imediat numele apoi în IO Interactive, părinţii lui Hitman. În 2004 IO Interactive a fost vândută la Eidos, cu toate că membrii fondatori Reto-Moto au părăsit Eidos, şi luând cu ei proiectanţi cheie din IO Interactive şi-au reînfiinţat vechea firmă. Heroes & Generals este de fapt primul joc de la Reto-Moto.

Vă promiteam anterior că vă şi arăt de ce pare, pentru mine cel puţin interesant conceptul.
Ca experienţă first-person shooter, spun ei completă cu tot tacâmul de luptă intensă de infaterie şi vehicule într-o multitudine de moduri diverse de joc, vei putea juca de partea Axei sau a Alianţei într-un pluton de elită operând în spatele liniilor inamice sau într-un altul mai mare în mijlocul unei bătalii de proporţii epice pentru un cap de pod amplasat strategic.
În partea de strategie vei putea lua rolul unui ofiţer strateg în inovativul War Server unde vei avea la dispoziţie întreaga hartă şi va trebui să decizi cum să gestionezi resursele şi unde să împingi atacul.
Luptele vor fi duse la ţară sau în oraşe pe diferitele hărţi care le va oferi jocul.

Motorul grafic propietar Retox cu care Reto-Moto nu se feresc să se laude va fi capabil să redea luptele la scară mare într-o grafică şi sunet elegante. Cu acest engine dezoltatorii vor să realizeze un joc care să îmbrăţişeze feedback-ul deschis al comunităţii încă din stadiul alpha curent.

Versiunea alpha va fi pusă la dispoziţie jucătorilor care se înscriu să primească un alpha-key. Însă vorbind cu un reprezentant de-al lor am aflat că le este şi puţin frică de impresiile negative ale unora care să grăbesc să tragă concluzii într-un stagiu atât de iniţial, încât practic unele hărţi nu sunt încă decât nişte forme geometrice gri. Aşa că după cum vă ştiu eu pe voi nişte nemernici superficiali, nu vă recomand să participaţi la testarea Alpha.

Sincer sunt intrigat de principiile acestui joc, şi mă face să mă întreb cât de bine va rula jocul la atâţia oameni. Pentru mine nu îmi fac aşa multe griji, mă aflu în România, care din câte am înţeles e a doua ţară pe glob la viteză de internet.
Sunt deci nerăbdător să mă dezlănţui împreună cu ceilalţi oameni ai presei selectaţi de danezii de la Reto-Moto pentru testarea versiunii alpha dedicată jurnaliştilor peste câteva săptămâni. Da, şi pe mine mă miră cum de am primit informaţii tocmai eu; am scris toate cele de mai sus conform informaţiilor dintr-un ,,press release". Şi din câte am impresia am şi exclusivitate pe România.

Teaser Trailer
Website

joi, 30 iunie 2011

I demand feedback


Am dat peste un concurs de scris review-uri la jocuri, marele premiu pus la bătaie fiind un laptop Alienware.
Concursul este -> aici iar primu articol cu care m-am înscris este aici<- şi am să vă rog să mi-l votaţi. Următorul articol care îl voi publica va fi un review la Alice Madness Returns cu care sper să am ceva mai multe şanse.
Am dat cam târziu peste această competiţie, aşa că nu am timp să strâng voturi. Chiar şi dacă nu câştig nimic, mă mulţumesc şi dacă articolele mele vor fi apreciate. Când am văzut concursul mi-am spus că este timpul să strălucesc, că este un început ideal pentru mine dacă vreau să încerc să fiu jurnalist în gaming. Dar habar nu am cât de bun sunt acum la început, eu nu primesc feedback! Nici măcar despre cum scriu pe blogul ăsta nu se sinchiseşte aproape nimeni să îmi spună părerea. Ori, eu am neapărat nevoie de feedback, cât mai mult de la cât mai mulţi, că aşa nu fac altceva decât să bat pasul pe loc!

Aşa că vă rog, comentarii, aici sau la articolul meu de pe go4games.ro...

luni, 27 iunie 2011

Nume Exchange (a.k.a Lămurire III)

M-am hotărât să schimb numele blog-ului din Pissed Gamer în Deranged Genius.
derangedgenius se întmplă să fie porecla pe care of folosesc acum cel mai mult pe internet, plus că ăsta îmi e şi email-ul.

Am acelaşi nume şi pentru blog pentru că de fapt acest blog nu este exclusiv pentru jocuri, ci şi alte chestii. Mă gândesc să fac un loc separat pentru a scrie articole de gaming, mai ales că m-am apucat şi de ceva review-uri.

Îmi cer scuze celora care mi-au reţinut blog-ul cu adresa veche.

duminică, 26 iunie 2011

Urăsc Facebook

Am ajuns să displac așa de mult rețeaua de socializare încât acum pot spune sus și tare:

Urăsc Facebook!


Nu, nu am nimica cu el în general. E chiar O.K. să cunoști oameni noi sau să pătrezi astfel legătura cu prietenii și rudele. Multe companii și-au creat conturi oficiale de Facebook pentru a le oferi fanilor informații despre ce le place (din domeniile media).
Câteodată unele persoane de care nu pot da pe mess le găsesc disponibile pe Facebook. Deci e și util.

Eu am cont, doar că nu am poze, decât pe Grim Reaper la imaginea de profil. Așa că se poate spune că sunt un utilizator destul de pasiv pe Facebook.

„Atunci ce ai cu Facebook-ul meu, infamule?!” mă vei întreba tu ca un cititor nerod.
Se întâmplă că cei de la conducerea Mecleicarte sunt chiar inteligenți. Pe Facebook există n mii de aplicații, cum ar fi Zoosk, care te obligă să le folosești, pentru că te trezești că un prieten din listă răspunde la vreo întrebare random despre tine, și dacă ești cumva curios să afli răspunsul, va trebui să răspunzi și tu la astfel de întrebări perverse despre câteva zeci de prieteni numai ca să poți debloca doar unul dintre răspunsurile despre tine.
Cam greu să poți spune „nu-mi pasă de ce spune cutărescu sau lumea despre mine”, pentru că vrei totuși să eviți să se creadă altceva decât trebuie despre tine. Gândiți-vă și că sistemul ăsta nu este meșteșugit oricum, ci într-un mod inteligent cu scopul de a manipula.
Ori, eu nu am să mă apuc să deranjez și pe alții răspunzând la fel de fel de întrebări. La un moment dat ești nevoit să dai răspunsuri despre rude, sau despre profesori să zicem, ceea ce face treaba asta și mai perversă.

Eu vreau să folosesc Facebuci în stilul meu pasiv și discret. Așa că am să vă rog frumos ca atunci când faceți treaba asta să mă evitați pe mine. Aveți n milioane de prieteni, aveți de unde alege. Chiar și dacă setez să nu mai primesc E-mail când răspunde câte cineva ceva despre mine, tot este enervant pentru că mi se umple Wall-ul cu stupidități.


Ah, și încă ceva - dacă vreți să știți ceva despre mine legat de relații sau eu mai știu ce, întrebați-mă personal. Dacă societatea asta ajunge să dea numai cu presupusul, o să ajungem rău...

sâmbătă, 25 iunie 2011

R.I.P. Peter Falk

După cum probabil aţi aflat deja, celebrul Peter Falk a decedat ieri. A apucat vârsta de 83 de ani, dar cred că în aproximativ ultimii 3 ani i-a suferit, fiindcă avea Alzheimer bătrânul geniu actor.

L-am respectat pentru rolul pe care l-a interpretat în Columbo, adică protagonistul cu acelaşi nume. Mi-am promis mai de mult că atunci când o să am timpul şi starea potrivită, voi încerca să urmăresc fiecare episod, pe internet. Acum că Falk a sucombat, mă simt îndatorat să fac asta. Serialul este pur şi simplu genial şi nimeni nu şi l-ar fi putut imagina fără Peter Falk. Am urmărit o sumedenie de epidoade la televizor, când le dădeau pe Antena 1, toate mă lăsau mască multe ore după ce se terminaseră. Unele metode de a descoperi criminalul mi-au rămas întipărite în creier.
De ce nu se mai fac seriale ca acesta?

Serialul îl puteţi găsi şi voi aici:
http://www.990.ro/seriale-61-Columbo-Columbo-online-download.html
Poate ar trebui să mai vedem şi lucruri inteligente şi să ne mai hrănim mintea cu ele din când în când dacă tot dispunem de internet...Eu aşa am să fac.

†Odihneşte-te în pace, Peter Falk†

vineri, 24 iunie 2011

Alestorm: Metal Pirateresc


Deşi în general urăsc fenomenul "like"-urilor de pe Internet, totuşi îmi foloseşte acest sistem pe YouTube. Astfel, văzând fără să vreau ce şi-a adăugat Issverr (un prieten, un zeu al heavy metal-ului) la favorite am descoperit o trupă care îmi place încă de la primele secunde de melodie!
Alestorm este o combinaţie siderantă între două chestii care îmi plac: piraţi şi muzică metal! Habar nu aveam că există aşa ceva până acuma. Alestorm reuşesc să amestece muzica piraterească cu cea metal în aşa manieră încât pare ceva natural ca piraţii să cânte heavy metal. Alestorm sunt mai exact "Scottish Pirate Metal"

Dacă sunteţi curioşi încercaţi orice piesă de-a lor.

Yo-ho-ho,
And a bottle of rum!

marți, 21 iunie 2011

Game Booster 2000!!!

Game Booster 2.0 este un produs software minunat şi revoluţionar. Îţi măreşte penisul viteza şi perfomanţele calculatorului tău. Acum te poţi juca jocuri mai noi pe cazanul PC-ul tău deşi este mai vechi. Îţi optimizează sistemul astfel încât să poţi juca ceva în condiţii mult mai bune. Îţi închide procese nefolositoare, îţi defragmentează jocul, îţi găseşte drivere mai noi. Am auzit că următoarea verisiune va face şi clătite!
Există în variantele premium şi standard. Vinde-ţi un rinichi şi îţi poţi permite varianta mai folositoare premium, sau poţi încerca varianta standard care este pe gratis, care face ce am spus şi mai sus.
Iată părerile şi mărturiile clienţilor:

„Game Booster mi-a îmbunătăţit viaţa de antisocial virgin dependent de jocuri pe calculator! Acum nu am nevoie să ies din casă!” (Anton, 17 ani)

„Înainte jucam cantăr la maxim 28 de FPS. Acum mulţumită lui Game Booster, pot ajunge chiar şi la 30 de fps câteodată! Prietenii mei cocalari din clan mă invidiază” (Hamid, 15 ani)

„Răşniţa mea de 2.19(9) Ghz şi 1 GB RAM şi placa video de 128 MB e ideală acum pentru a rula jocuri recent lansate. Dă-le încolo de sisteme dotate cu i7 sau cu plăci video cu DirectX 11! Mai bine folosiţi Game Booster!” (Gigel, 35 ani)



Atenţie! Utilizarea acestui program poate provoca probleme de sănătate. Există riscul de a dezvolta următoarele : epilepsie, lenevită cronică, SIDA, constipaţie cronică, diaree permanentă, cancer, orbire, fracturi craniane, roşu în gât, carie pulmonară, moarte. Dacă întâmpinaţi uan sau mai multe din aceste simtome vă rugăm contactaţi un medic cât de repede. IOBit nu îşi asumă responabilitatea.


sâmbătă, 11 iunie 2011

Duke Nukem Forever (primele impresii)

Doar părerile mele sincere despre joc până acuma.

Începutul jocului este destul de fain pentru mine, aproape că pot spune "genial".
Personajele din jur mi-au provocat nişte zâmbete, dacă nu râs. Toate chestiile cu care poţi interacţiona îţi cresc Ego-ul ("viaţa") ceea ce mi se pare o mecanică bună de gameplay. Mai târziu în joc am început să regret că nu m-am jucat cu toate obiectele că să îmi măresc Ego-ul măcar un pic. Faptul că durează totuşi ceva până pui mâna pe vreo armă, fiind nevoit să te descurci cu pumnii sau cu obiecte de prin jur. Acest segment a fost ilar pentru mine, în care arunci cu trofee după extratereştrii după care ajungi în sala de fitness personală a lui Duke unde poţi ridica greutăţi şi altele. Ce m-a surprins în mod plăcut a fost o altă parte a nivelului care mi-a amintit de jocuri în care apare stealth-ul, în primul rând Batman Arkham Asylum - este beznă iar duşmanii nu te pot vedea, însă tu poţi folosi Duke Vision, ochelari de vedere în întuneric, şi mergi sus pe conducte după care sari pe netrebnicii chiori şi le cari pumni pe spinare (de fapt ajung doi pumni pentru a-i ucide). Alte întâmplări din campanie nu mai dezvălui, mai mult pentru că vreau să las plăcerea surprizei unora care sunt curioşi de joc decât de teama de a fi huiduit de alţii care nu vor spoilere de nici un fel.Ce mi se pare ciudat este că, deşi m-am lăsat să cred până acuma că DNF va fi în stil pur clasic FPS, apar neologisme ale genului FPS. Cum ar fi, ceea ce urăsc mulţi, capacitatea de a căra doar câte 2 arme, în loc să le poţi avea pe toate întâlnite pe parcurs. Pe mine nu mă deranjează, ba într-un fel simt că mă scuteşte de a mă încurca între arme, sau de scroll-uri disperate până la arma dorită în clipele tensionate.
Dar ce nu îmi place nici mie este metoda de salvare a checkpoint-urilor. Acum avem până şi în strategii posibiltatea quick save, de ce să lipsească dintr-un FPS ca DNF? Aici se simte un miros rânced de mecanică folosită pe console.
Nici reîncarcarea Ego-ului la fiecare adăpostire nu îmi displace, mai ales datorită checkpoint-urilor, nu doresc să încep din nou de repetate rânduri de la ultimul checkpoint de fiecare dată când "mor".
Mă enervează că demo-ul a oferit un nivel oarecum plictisitor (impresie generală), când primele nivele sunt destul de alerte şi mai generoase, mult mai potrivite pentru a fi incluse în demo, scopul de a deschide apetitul posibililor clienţi fiind indubitabil mult mai realizabil. Gearbox au fost leneşi în privinţa asta, oferind acelaşi demo prezentat în cadrul a mai multor evenimente gamerisitice. Urât!

Tehnic, DNF arată bine fără să strălucească în acest domeniu. Totuşi competenţa engine-ului destul de vechi de a face jocul să arate acceptabil măcar dacă nu bine, este de remarcat. La optimizare jocul are un punct forte. Eu îl rulez pe un sistem Pentium 4 la 3.07 Ghz, cu 2 GB RAM, ajutat de o placă video nVidia GForce 9500 GT de 1GB, la rezoluţie şi detalii maxime. Nu ştiu câte cadre pe secundă, însă până acum mi-a mers fără probleme. Am totuşi inconvienţa de a aştepta mult în ecranele de încărcare, câteodată chiar 5 minute. Am încercat să micşorez setările grafice, şi la început se simţea o durată mai mică a loading-urilor, însă mai încolo încep air să dureze. Încă nu îmi dau seama clar dacă ţine totuşi de performanţa PC-ului sau dacă e vina
jocului mai mult.
Ţin să menţionez că nu este nimic impresionant în DNF, însă eu nici nu mă aşteptam şi nici nu caut asta în acest joc. Am vrut să fie un FPS antrenant cu umor şi grafică acceptabilă, în care gameplay-ul să fie diverisificat, chiar şi prin chiciţe cum sunt interactivitatea cu spaţiul de joc.
Tind să cred că, Duke Nukem Forever parcă ar avea de oferit câte ceva pentru fiecare, însă acel ceva parcă nu este îndeajuns pentru a mulţumi pe fiecare.
Doresc să scriu şi un review întreg după ce termin jocul şi probabil după ce apuc să pierd ceva vreme şi cu multiplayer-ul. În review vreau să ating cât mai multe puncte, să ofer detalii, şi să fiu obiectiv, aducând argumente variate pro şi contra în scopul de a-i informa pe toţi, posacii, nepretenţioşii, scepticii etc. Duke Nukem Forever este un joc video legendar şi merită multă atenţie, şi este interesant de analizat.
Review ce în mod sigur îl voi publica pe DW.

marți, 31 mai 2011

Cap supraîncarcat





S-au strâns nenumărate lucruri de făcut în capul meu.
Şi este vară, când nu îţi mai vine să te gândeşti la nimic;
<--numai prostii


Dacă aş putea înfrânge lenea şi necheful, aş face ce trebuie să fac:

  • Aş scrie un articol pentru revista Asociaţie Culturale Adsum, în care m-am băgat voluntar şi de unde am să învăţ să fiu jurnalist cum trebuie.
  • Aş scrie textul pentru pliantele pentru evenimentele organizate de Adsum.
  • Aş termina un articol pentru care m-am pregătit de aproape o lună, anume unul pentru site-ul de IT şi Jocuri pe care îl voi începe alături de un coleg de clasă, site amânat şi reamânat de câteva ori.
  • Mi-aş pregăti materiale pentru noi articole, pentru că nu va ajunge doar unul pentru revista digitală ce va fi online pe site-ul meu de IT.
  • Blog. Mă gândesc din ce în ce mai serios să trec pe Worpress, pentru a realiza un blog mai diversificat şi organizat.
  • Să scriu. Nu, nu numai articole, dar ar fi timpul să ma apuc de proza de care tot vreau să încerc să mă apuc.
  • Aş citi. Sunt atâtea cărţi necitite, lăsate neterminate, unele nedesfăcute din ţiplă. E foarte multă literatură la îndemână şi nu ştiu nici pe ce să pun mâna mai întâi.
De altfel, sunt şi lucruri care aştept să se întâmple sau la care stau cu gândul, şi mă aflu într-un ibric şi fierb la foc mic din cauza lor:
  • Aştept răspuns de la firma la care am aplicat pentru un job de vară.
  • Trebuie să mă gândesc bine dacă mă duc într-o excursie de 2 nopţi cu colegi din clasă şi din alte clase, deşi oficial am declarat că sunt sigur 100% că merg.
  • Banii. Cei mai erodanţi. Nu ştiu ce de bani dispun. Or să îmi ajungă pentru filmele de luna asta? O să am nevoie de ei şi în excursie? Cum mai fac şi eu rost de bani?
  • Zilele şcolii. La Victor Babeş săptămâna asta, primele câteva zile din iunie sunt cu evenimente. Mâine mapamondul, la Teatrul Notarra. Nici până azi nu am înţeles concret ce e, decât că e un concurs de talente/momente artistice la care participă elevii din liceu în fiecare an, dar oare de ce îi spune mapamond... Joi, ziua şcolii - proiecte mai la toate materiile, iar eu merg la evenimentul de istorie-geografie, dar trebuie şă merg şi la cel pentru literatură, organizat de asociaţia Adsum, unde practic sunt considerat şi eu organizator. Vineri, vizită la Grădina Botanică. Duminică seara, spectacol la Sala Palatului.
Şi după ce îmi mi se mai limpezeşte mintea după ce trec aceste întâmplări, ar mai fi şi multe griji, gânduri, planuri, depresii şi alte lucruri personale...


Totuşi iată că am reuşit să compun această postare, deja abia mi-a venit impuls de scriere. Am fost ajutat de muzică ambientală, ceea ce vă recomand şi vouă ascultaţi pentru a vă purifica creierul şi pentru a vă da inspiraţie în timp ce lucraţi.
Ceva în genul <--

Anyway, my head is full of fuck...


marți, 17 mai 2011

Interstellar Marines

http://www.interstellarmarines.com/

Pe scurt, este un FPS care se vrea a fi ,,AAA indie". Un indie ambiţios al cărui buget mai mare ca alte indie-uri se va baza în mare parte şi pe banii care îi dau fanii. Banii sunt daţi fie pentru a precomanda jocul, fie donaţi pur şi simplu. Ideea este că banii pe care îi dai deblochează conţinut nou.
Producătorii sunt foarte pasionaţi în ceea ce fac, şi asta îmi place. Sunt foarte deschişi cu comunitatea, oferă multe informaţii ,,din culise", nu se ascund.
Ca grafică sincer arată fantastic pentru un indie, asta mi-a atras atenţia prima oară. Însă întregul joc se plănuieşte a fi genial. Vă veţi da mai multe seama daca le vizitaţi site-ul. Interesant mai este că putem juca direct în browser 2 demo-uri care par tutoriale pentru joc.
În curand va fi disponibil şi multiplayer pentru comunitate, încă din fazele cele mai iniţiale până cand va fi gata de lansare. Un fel de beta test dacă înţelegeţi mai bine aşa.

Eu unul sunt destul de entuziasmat pentru jocul ăsta, mai ales dupa ce am vorbit personal şi cu unul dintre designeri. Poate am să vă dau şi vouă mai multe informaţii în curând.

Nu vreau să vă oblig, sau să par prea subiectiv, dar eu zic că dacă iubiţi jocurile adevărate, să vă implicaţi şi voi.

Păcat însă că totuşi va mai dura ceva timp, probabil câţiva ani până la lansarea jocului. Dar merită să sperăm, să-i sprijinim pe aceşti Zero Point Software.

Este timpul ca creatorii pasionaţi cu adevărat să se ridice, ca mai mulţi gameri să ştie de ei.
Este timpul pentru shootere adevărate, ajunge cu tonele de Call of Duty-uri.

duminică, 15 mai 2011

Verde de invidie. La propriu.

S-a întâmplat în decembrie. Un video neterminat care pare a fi cutscene-ul de sfârşit din mult râvnitul expansion al lui StarCraft II, a fost scăpat pe internet, din câte am înţeles de către Blizzard China.
Am tot încercat să nu mă uit, şi încă încerc, dar cred că la un moment dat am s-o fac. Se tot întâmplă să aflu câte ceva despre ce se întâmplă în cinematic. Spoilere peste spoilere.
Însă ieri mă uitam peste forumul comunităţii oficiale de SC2 de pe Battle.net, şi am dat peste un topic chiar despre acest leak. Discuţiile sunt vechi de câteva luni, dar topicul a fost înviat ca de obicei de unul care spune ceva irelevant. Mă enervează când văd că este postare nouă pe un thread despre ceva care mă interesează şi pe care îl urmăresc în speranţa că postează cineva o informaţie nouă, şi când intru, de fapt e doar unul, deobicei un nou-venit al forumului respectiv, care spune ceva în gen ,,Şi eu abia aştept jocul x" etc.
Cum spuneam, pe topicul respectiv am citit despre diferite teorii, până când discuţia s-a transformat în idei pentru un joc fictiv cu bătaie în sos de ciocolată/miere între personajele feminine ale StarCraft-ului...dar sunt importante acuma acele teorii.
Mulţi spun că Blizzard sunt idioţi, că un astfel de sfâşit este naşpa atât tehnic cât şi artistic.
Se mai spune că nu are logică, de ce Kerrigan are iar faţa verde, când a redevenit om la sfârşitul din Wings of Liberty .
Cei care au fost atenţi la video spun că personajele nu au aceleaşi voci, sau că aproape că feţele lor nu amintesc cu nimic de originalele.
Altul spune că este un video creat de concurenţă, pentru a face rău.
Unii sunt de părere că avem de a face cu un video fan-made, cel mai probabil al unor koreeni.
Unii se leagă de data înscrisă în dreapta-sus, şi sunt de părere că dacă video-ul este făcut în 2009, de unde ar reieşi că este material abandonat, şi că ăsta trebuia să fie iniţial sfârşitul lui Wings of Liberty -> asta a provocat cele mai încinse certuri şi discuţii. Unii sunt pesimişti şi tot cred că au văzut sfârşitul lui HotS dinainte, cei mai reclamanţi spun că şi sfârşitul WoL şi cel presupus al lui HotS sunt naşpa, alţii binenţeles spun că dacă ăsta ar fi fost sfârşitul primei părţi din trilogia SC2 atunci ar fi avut mai multă logică etc...
Nu vă bat la cap cu absolut toate teoriile.
Ce vreau să spun că multora le-a intrat în cap că acest video este chiar sfârşitul expansion-ului din cauza presei. Unele site-uri (nu spun toate site-urile de referinţă fiindcă s-ar putea să mint, aşa că mă refer strict la cele de pe care am citit articolele) au spus în articolele legate de acest leak lucruri ca ,,am fost rugaţi de Blizzard să scoatem video-ul - AHA! deci este ending-ul!" ,,video-urile au dispărut la fel de repede cum au apărut...din păcate se vede CLAR că acela chiar era scena de sfârşit" sau ,,Blizzard au declarat că nu au nimic de spus când este vorba de zvonuri şi speculaţii ca este video, este deci limpede că acel video este adevărat". Cum spunea cineva pe forumul comunităţii de Battle.net, de ce neapărat adevărat filmuleţul dacă Blizzard nu au spus nimic în legătură cu asta? Poate este material abandonat, poate este o porcărie scornită de alţii. Dacă nişte companii mai mici scot un produs care se dă drept originalul unei companii mai mari care nici nu a apărut încă, şi acea companie mai mare cere ca toate falsurile să se retragă de pe piaţă nu înseamnă că sunt concepte leaked ale adevăratului produs; ăsta a fost cazul lui iPad2.
Bine, să nu uităm că video-ul are pe el logo-ul The Third Floor, firmă ce se ştie că i-au ajutat pe Blizzard să realizeze unele cinematics pentru SC II. La acea vreme, când a apărut ,,scurgerea", am văzut pe site-ul Third Floor că Blizzard le erau clienţi. Astăzi dacă te uiţi, nu mai apare nici un Blizzard pe lista de clienţi...
De altfel, filmuleţul totuşi exisă, chiar şi pe YouTube...

Oricum, până la urmă părerea mea, că de aia deţin blog, să fiu subiectiv, este că în orice caz, şi dacă e adevărat şi daca nu, când vom termina Heart of the Swarm nu vom vedea sfârşitul acesta. Ce griji îmi fac este că ieşirea jocului pe piaţă să întârzie din cauză că echipa se screme să facă alt sfârşit. Sau, că dacă nu mă mai abţin şi să mă uit, şi apoi să fie legitim, atunci am să fiu verde de invidie pe cei care nu s-au uitat. Cel puţin nu verde la propriu, ca Kerrigan.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Cowboy în Vestul Sălbatic Asfaltat


Când Call of Juarez: The Cartel a fost anunţat, prima oară am fost încântat. Titlurile Call of Juarez sunt unele din singurele FPS care chiar îmi plac. CoJ are potenţial de franciză, mă gândeam eu că intriga comorii din Juarez permite mai multe poveşti care să orbiteze în jurul ei, alte perioade de timp şi alte personaje. Aşa că mi s-a părut chiar interesantă ideea unui Call oj Juarez contemporan, tocmai datorită analizei mele asupra miezului poveştii din cele două chemări ale Juarezului. Dar şi pentru că tocmai în acea perioadă mă tot întrebam dacă Techland se mai ocupă cu CoJ sau nu, fiindcă lansaseră Nail'd.
Gameplay-ul este ceea ce contează cel mai mult la un joc, nu? CoJ ar putea fii un shooter bun în orice perioadă a timpului s-ar petrece acţiunea...oare?
După câteva zile, după ce m-am uitat mai bine şi peste părerile celorlalţi pe forum-uri, am realizat că de fapt mă minţeam singur. Nu am cum să fiu de acord cu un astfel de sequel pentru seria Chemarea Juarez-ului (dacă la noi s-ar traduce titlurile jocurilor?)!
Pistoale în fiecare mână, arcurile cu săgeţi, urmaririle pe cai şi în căruţe, peisajele din natura nepoluată, toate acestea compun ceea ce înseamnă Call of Juarez. Însă noul titlu nu are aşa ceva. Perioadele diferite de timp la care mă gândeam nu erau aşa de îndepărtate. E adevărat, e interesant să schimbi epocile, câteodată chiar merge. Dar aici nu.
Ce rost mai are un CoJ dacă se petrece în Epoca Contemporană? Sunt oceane de FPS-e care se petrec în zilele noastre! Dar câte sunt care se întâmplă în Vestul Sălbatic, în era tehnologiei cu aburi? Cred că le putem număra pe degete! De când cu succesul lui Call of Duty 4 Modern Warfare, genul FPS s-a ,,callofdutyzat".
Ubisoft au mai stricat un FPS: Far Cry, cu al lor Far Cry 2!
Poate CoJ The Cartel îmi va dovedi totuşi că se poate şi aşa. Dar dacă cu acest CoJ 3 Ubisoft nu vor reuşi să mă împace, îmi vor rămâne datori cu o altă franciză pe gustul meu. Ce-i drept sunt seriile Assasin's Creed, Anno, Heroes of Might and Magic care m-ar interesa, şi în general Ubisoft fac treabă bună, dar au reuşit să mă supere stricând seria Call of Juarez.
Un alt titlu care îmi plăcea a mai fost pătat: Max Payne. După un film execrabil făcut după acest joc faimos, Rockstar Games au anunţat Max Payne 3, care se petrece în Brazilia, cu un Max chelios. Ei spun că pot face atmosferă noir şi aşa, dar majoritatea gamerilor se îndoiesc de asta. Indubitabil continuarea este făcută pentru a aduce bani în plus, studio-ul original al primelor Max Payne ne mai lucrând pentru R*.

miercuri, 30 martie 2011

Cum să distrugi un XBOX, sau de ce îmi plac ruşii.

Tocmai am dat peste acest video pe un forum şi trebuia neapărat să-l postez.
ULTIMATE XBOX DESTRUCTON
Până acuma nu am văzut filmuleţe în care se distrug console de jocuri care să îmi placă aşa mult. Nici că am căutat în mod deosebit. Ah, ar fi cele în care gamerii care sunt prea absorbiţi de un joc şi nu le dă atenţie iubitelor lor, acestea din urmă le atacă consola de gaming şi le-o distruge cu nervozitate.
De altfel filmuleţul demostreză cam de ce îmi plac mie ruşii.

Poate sunt sadic. Nu, de fapt este o certitudine că sunt sadic. Nu se poate să nu scornesc măcar câteva alte metode de distrugere. Cum ar fi!: (NU ÎNCERCAŢI ASTEA ACASĂ!!)
-Varsă spirt sau whiskey pe xbox şi dă-i foc cu ajutorul unui chibrit, apoi dă-i şuturi purtând un bocanc care nu este inflamabil;
-Stropeşte-l cu sodă caustică;
-Bate-l cu un pulan sau o bâtă cu cuie;
-Unge-l cu carne şi aruncă-l într-o baltă cu piranha;
-Dă-i drumul să se rostogolească pe nişte scări cu multe trepte;
-Loveşte-l cu un alt xbox;
-Joacă cu el volei cu capul cu un prieten tare de cap;
-Scapă-ţi haltera pe el;
-Dă-l unei haite de câini turbaţi să se joace cu el;
-Fă-ţi o praştie sau o catapultă destul de mare şi catapultează-l într-o fereastră;
-Lasă-l în mijlocul autostrăzii şi aşteaptă să treacă un camion;
-Agaţă-l pe post de piniata;
-Joacă cu el baseball cu drujba pornită;
-Feliază-l cu sabia ta de samurai;
-Roagă un sumo să sară pe el;
-Pune-l în pragul uşii de fier şi trânteşte uşa până nu mai rămâne numic şi o poţi închide;
...Şi multe altele. Dacă vrei, poţi combina aceste metode.

Şi acuma sper să nu mă ia nimeni prea în serios şi după ce îşi distruge xbox-ul să vină să se plângă mie că nu mai are pe ce să se joace...

duminică, 20 martie 2011

Scornitor de poveşti

Săptămâna trecută am fost întrebaţi la ora de română dacă exită doritori care vor să participe la un concurs anume de scris basme. Eu mi-am anunţat participarea fără să mă mai gândesc. Mă cred în stare să născocesc poveşti, indubitabil.
Însă nu m-am apucat decât abia azi de brainstorming. Deadline-ul este marţi, pentru ca basmul să fie verificat de către profesor înainte să fie trimis.
Nu cunosc multe basme. Îmi este ruşine că nu am citit 1001 de nopţi. Şi totuşi vreau să încerc să văd dacă pot scrie un basm. Am mai scris compuneri de ficţiune/fantezie de-a lungul timpului pentru şcoală. Dar acum în liceu treaba e mai seriosă şi eu chiar vreau să fac ceva cu abilitatea mea de a scrie. Dar oare chiar ştiu să scriu? Mă axez mult mai mult pe jurnalism decât pe ficţiune. Dar acum cu basmul acesta, parcă am primit un imbold de a continua povestea mea cu români în NATO la care nici nu i-am găsit titlu.
Deodată mă văd povestitor, un scornitor de poveşti, un născocitor de basme care este în stare să inventeze povestiri aproape pe loc şi să le poată spună la gura sobei de parcă ar fi gândite de mult timp, stiute din strămoşi. Căci ce este drept, mă pricep în a scorni minciuni.
Până la urmă nu am destul curaj să mă proclam artist, scriitor sau jurnalist. Pot doar să bănuiesc sau să visez că sunt artist. Blogger fără nici o îndoială că sunt, fie dacă am talent sau nu.
În final nu este vorba de ce poveşti sunt în stare să scriu, ci de faptul că în fiecare zi, orice aş face mă gândesc la jocuri. În funcţie de ce văd, încetul cu încetul creez încă un concept de joc pe care îl aşez în mintea mea lângă celelalte; şi de fiecare dată noul concept mi se pare mai genial decât precedentele.
În ultima vreme încep să tânjesc la realitatea din jurul meu, de parcă vreau să ies din cochilia minţii mele. Mă gâdesc prea mult, sunt melancolic, sunt filosof. Începe să mă sperie ceea ce fac.
Am dubii în legătură cu ceea ce vreau să fac în viaţă. De doi ani eu vreau să fiu video game designer, sau măcar scriitor sau scenarist. Dar acum...îmi este mai multă teamă decât înainte. Poate nici nu am pic de talent, şi îmi pierd timpul cu aceste aspiraţii. Am sensaţie că mă departez prea mult de realitate în mometele mele lirice, momentele lungi de reverie în care creez ficţiune. Nu ştiu dacă vreau să fie acesta scopul meu în viaţă.
Când de fapt, nici nu prea mă joc sau citesc, ba chiar o fac din ce în ce mai puţin datorită şcolii. Abia acum am ceva timp pentru a mă juca şi pentru a citi.
Mai urât decât a fi nebun fără să îţi dai seama este sa fi deranjat mintal şi să ştii că ceva nu este în regulă cu tine, să fi conştient de ceva de care nu îţi dai seama, nu şti cum să explici...

luni, 28 februarie 2011

Oscar 2011

Răpus la pat de boală, verificându-mi temperatura din 10 în 10 minute, ce să-mi găsesc de lucru? Să învăț pentru milioanele de teste pe care le dau săptămâna asta? Ha! Ce glumă bună! Indubitabil, îmi folosesc timpul să ma joc pe laptop recentul FPS Bulletstorm. Și verific câștigătorii premiilor Oscar...

Oscar 2011


S-a putut prezice cu ușurință căror filme li se vor acorda premiile Oscar anul acesta. Eu nu am văzut din păcate aproape nici unul din filmele nominalizate. Dar sunt fericit că am vizionat capodopera Inception, și mulțumit că are 4 Oscar-uri. Deși nu i s-a acordat lui Hans Zimmer statueta pentru coloana sonoră, măcar a fost nominalizat.
Acum chiar vreau sa vad Discursul Regelui, cele 4 premii Oscar acordate m-au făcut curios. Deobicei un film cu 4 Oscar-uri e foarte bun, de exemplu am văzut recent Cârtița, film ce deține tot 4 statui Oscar. Dar din câte înțeleg de la critici, cei ce acordă aceste premii au anumite gusturi, și deci s-ar putea ca Discursul Regelui să fie supraapreciat...

Acum că tot veni vorba...cine e/era Oscar frate, de se dă operelor din cea de a 7-a artă premii cu numele lui?

E deja 10 jumate, trebuie să-mi iau antibioticul...ce rău îmi pare ca sunt bolnav.

miercuri, 16 februarie 2011

2011 - best year yet?

2011 nu pare un an prielnic dacă e să o generalizăm. Suntem încă în criză, încălzirea globală încă ne ameninţă, a fost răscoala aceea din Egypt, vremea (cel puţin la noi) e turbată - ba e cald, ba e frig.

Însă daca ar fi să o luăm ca gaming şi cinematografie, anul curent e foarte promiţător.
Ca un geek/gamer/nerd ce sunt, îmi notez ce jocuri mă interesează şi cele pe care le aştept cu nerabdare, şi filmele pe care abia aştept să le văd anul acesta.

Aceaste liste nu sunt numai pentru ca voi sa aflaţi mai multe despre ce îmi place, ci şi pentru că, poate, cei mai puţin informaţi pot găsi ceva să-i intereseze.

Jocuri care le aştept cel mai mult:
-Diablo III
-Duke Nukem Forever
-Alice Madness Returns
-Serious Sam 3
-Call of Juarez - The Cartel
-Rage
-Interstellar Marines
-Mass Effect 3
Jocuri care mă interesează în mod special:
-Homefront
-Bulletstorm
-L.A. Noire (chiar dacă este exclusiv console)
-Max Payne 3
-Dawn of War II Retribution
-Trine 2
-Portal 2
-Torchlight 2
(De StarCraft II: Heart of the Swarm şi Doom IV nu spun pentru ca nu se ştie dacă apar în 2011)

Filme la care abia aştept să merg:
-Captain America
-Pirates of the Carrabean On Stranger Tides
-Thor
-Transformers 3
-Rango
-X-Men: First Class
Filme de care arăt interes:
-Cowboys and Aliens
-Super 8
-The Green Lantern
-Fast Five
-Hanna
-Apollo 18

Nu am fost până acum atât de entuiazmat pentru atâtea titluri. Şi nu sunt orice titluri, multe menţioante aici sunt titluri cu greutate!

miercuri, 2 februarie 2011

Transfomers Prime - de ce acuma? DE CE?!


Când eram mic, îmi plăceau serialele Transfomers. Și, ca multe alte lucruri media care am adorat în viață, îmi imaginam continuări inventate de mine. Îmi imaginam un serial Transfomers cu grafică trdimensională, foarte frumoasă, cumva realistă. Mult timp mi-am dorit un asemena serial animat Transfomers.

Când am auzit că vor să facă Transfomers Prime, și l-am văzut că este 3D, m-am încântat.
Dar acum, când deja se difuzează la TV în SUA și poate și în altă parte, m-am gândit acum un sfert de oră să caut și să văd cam cum e serialul.

Și, văzând câteva minute din Transformers Prime, m-am înduioșat. E complet tridimensional, arată frumos, coloana sonoră e mai serioasă, totul e mai realist, povestea e mai interesantă. E bestial, e prea fain.

TÂMPIȚILOR! BULANGIILOR! CAPSOMANILOR!! De ce abia acum?! Am deja 16 ani, boilor! Când eram mai mic nu puteați să îl faceți?!?1?1 Ce avea dacă îl scoteați atunci?!!?! CRETINILOR!..De ce?...DE CE, BĂ, DE CE?!!?!! DE CEEEEEEEE!??!

.
.
.
Indubitabil, m-am ofticat, m-am supărat. E o senzație, o emoție la care nu m-am gândit că am să s-o am vreodată, e ceva nou.

...mă duc să beau, lăsați-mă...

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

RObotzi

Este un serial proaspăt lansat românesc de animație. L-am mai postat săptămâna trecută și la status pe messenger dacă ține minte cineva. Este vorba de primii doi roboți creați de români, MO și F.O.C.A . E un serial cu umor proaspăt, dozat, cu replici vulgare ingenioase. Într-un cuvânt, cum spun chiar creatorii (Creative Monkeyz), ,,pastilos" (scurt și la obiect).
A fost aclamat de foarte multă lume, din câte înțeleg s-au trimis chiar și mass-uri pe messenger cu link la serial. Puteți să vedeți și singuri la comentarii câte furouri a creat acest desen animat.
Producătorii trebuie sprijiniți de spectatori pentru o producție cât mai reușită.
Personal am fost surprins într-un mod cât se poate de plăcut, și fac parte din cei care vizionează un episod de vreo 20 de ori până la apariția următorului.
Cred că odată cu episodul următor am să încep să scriu un review pentru serial. Deocamdată, aș avea de făcut o observație, ceva care nu am văzut încă să se pomenească: muzica din intro îmi aduce aminte de imnul național al României, și deși urăsc acest cântec, îmi place ce au făcut producătorii, ajută la esența românească. Și încă ceva - sper că autorii, cât sunt ei de geniali, să nu fie din aceia care habar nu au cum să scrie cu diacritice, sau le este lene s-o facă. Până una alta, le urez baftă cu serialul, eu îi susțin.
Aveți dedesubt link-urile de rigoare:
Creative Monkeyz
Episodul pilot
Episodul 1

Duke Nukem Forever apare până la urmă!


Toți gamerii știu de Duke Nukem Forever și povestea despre realizarea acestuia aproape interminabilă. Non-gamerii sau cei care se cred gameri doar fiindcă se joacă CS, evident nu prea știu de DNF. Și nici nu stau să le povestesc, se găsesc pe internet atâtea articole cu istoria din spatele lui Duke Nukem Forever.
Dar poate că nici nu prea mai contează acea istorie, fiindcă jocul apare însfârșit. Data lansării este stabilită - 6 mai. Îți dai seama numai din trailer cât de tare va fi.
Greu de prezis ce efect va avea lansarea jocului. Mulți îl așteaptă de aproape 14 ani, oare vor fi satisfăcuți? Criticii mai cârcotași abia așteaptă să îi găsească neajunsuri. După mine, va fi genul de joc care este adorat de comunitatea de gameri dar disprețuit de criticii de specialitate. Va fi ori cel mai prost joc al anului, ori cel mai bun.
Eu zic să vedeți trailer-ul dacă nu sunteți încă lămuriți.
Eu unul abia aștept jocul (sau să îl pot juca, nu știu dacă va rula pe unul din pc-urile mele), și cred că mă va mulțumi, deoarece, în calitate de first person shooter, pare că mi se potrivește ca o mănușă. Altceva nu știu ce să spun. Ah da, mi-am semnat data de 6 mai în calendar.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Spider-Man reboot, costumul


Sunt o groază de filme pe care abia aştept să le văd anul acesta. Doar cele mai notabile sunt Captain America, Thor, X-Men First Class, Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides, Green Lantern, Transformers 3 Dark of the Moon, Rango, Fast Five...

Şi totuşi, primul film despre care vreau să scriu anul acesta este unul plănuit să apară în 2012. E vorba de reboot-ul sagăi Spider-Man, care nici măcar nu are un titlu hotărât şi despre care nu se ştie aproape nimic. Dar iată că după ce a fost lansată prima imagine oficială cu noul costum, a apărut pe internet o imagine de la filmări, în care apare costumul în întregime. Iată link:
http://www.movieweb.com/news/spider-man-full-costume-photos-display-mask-and-web-shooters
Chiar nu ştiu ce să zic concret. Parcă îmi place şi nu îmi place costumul. Apreciez schimbarea, şi ca idee e chiar fain, adică dispozitivul cu care trage pânzele se vede; de ochii roşii, hmm, mă mai gândesc, îmi place că au schimbat culoare din alb, dar parcă nu arată aşa bine cu ochii roşii; dar costumul în întregime, prea arată a trening. Nu ştiu, sper să mai lucreze la costum, se vede că este o variantă nefinisată, sau cel puţin sper eu că nu e definitivă. Totuşi, în imaginea oficială gen poster, pe care am afişat-o mai sus, mi se pare bestial costmul. Evident s-a lucrat la imagine, ca să dea bine.

E clar, despre noul film Spider-Man nu s-a hotărât încă nimic precis. La stadiul în care se află filmul acuma, după mine poate nici nu apare în 2012.

Rectificare 29.01.11: Din ce se aude, costumul de care vorbeam, este fie cel pentru cascadorii, fie cel pentru wrestling (în această poveste se pare că Peter Parker încearcă să facă bani din wrestling iar costumul pe care și l-a făcut este unul de om-păianjen).

XVI


XVI. 16. Şasesprezece ani.
Ce trece timpul.
Astăzi am împlinit frumoasa (sper) vârstă de 16 ani. Din câte îmi dau seama, e o vârstă importantă. Intenţionez să îmi petrec partea aceasta a vieţii cât mai frumos. Vreau să îmi îmbunătăţesc caracterul. Să învăţ de toate. Să citesc o cascadă de cărţi, să joc râuri de jocuri şi să vizionez o mare de filme. Să am bani. Să am o slujbă de vară. Să iubesc. Să-mi lucrez scrisul şi desenatul. Să vedem câte am să desăvârşesc din toate acestea în momentul când împlinesc 17.
La mulţi ani mie.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Articole de ale mele.

Aş vrea să împărtăşesc cu voi articole pe care le-am publicat, să vă arăt că am reuşit să public ceva pe hârtie şi eu. Nu sunt cine ştie ce articole, dar e un început. Nu plănuiesc chiar să fiu un publicist, dar îl consider un plan B.

Întâi, aricolele din reviste.
- Primul meu ,,articol". Se află în PC Games Special nr.2, o revistă astăzi defunctă. Nu este un un easter-egg, este mai degrabă un walktrough pentru a debloca 2 personaje într-un joc numit Ghost Master. Îmi plăcea mult jocul, iar de fantomele respective am aflat la rândul meu tot dintr-un walktrough. Redactorul-şef spunea pe forumul revistei că primeşte articolaşe de genul ăsta pentru revistă, dacă sunt bine scrise. Vorbisem cu redactorul-şef (pe messenger) despre articolaş şi mi-a dat o săptămână. Am scris acest ghid dintr-o dată, adică nu l-am rescris şi îmbunătăţit într-o săptămână. Deşi a avut o greşeală gramaticală (,,decătuşat" în loc de ,,descătuşat" sau ceva de genul nu mai ţin minte precis), redactorul mi l-a primit. Am fost singurul în scurta istorie a revistei care am trimis ceva de genul ăsta. Aveam 12 ani atunci, vă imaginaţi ce euforie şi mândrie pe mine a fost să văd cuvintele mele într-o revistă ce apare în toată ţara.
Articolaşul este scanat şi este aici în link (click),
dar e cam mic scrisul, aşa că vă recomand să descărcaţi imaginea ca să puteţi să o măriţi şi să citiţi fără să vă chinuiţi.

Mai târziu, în clasa a VII-a, o profesoară de germană ne-a oferit să scriem câte ceva pentru revista şcolii. M-a ales pe mine să scriu despre un joc, iar acel joc să fie ceva mai puţin violent şi contructiv, de exemplu Age of Empires. Eu pe atunci tocmai îmi cumpărasem din coşul cu reduceri Rise of Nations, şi mi s-a părut alegerea perfectă. Am scris un eseu despre joc, în care am încercat să-l prezint fără termeni gamer-istici, cât mai pe înţelesul tuturor. Şi am reuşit. Ce nu-mi convine este că nu mi-au corectat articolul, fiindcă are o greşeală. Şi faptul că eu am ales o singură imagine, iar ei au pus mai multe, dintre care una estedin cu totul alt joc. Dar e bine până la urmă. De altfel am fost printre singurii care au scris cu diacritice.
Pagina 1 aici, şi pagina 2 aici.

Apoi ar mai fi nişte articole la care eu nu sunt autor, ci translator. Există un site botezat Abandonia, cu şi despre jocuri foarte vechi, ,,abandonate", şi are şi versiuni în mai multe limbi, pentru care şi română. Acolo eu m-am oferit voluntar să fac parte din echipa de traducere românească. Abia zilele trecute m-am întors şi am tradus un al doilea articol, şi plănuiesc să mai traduc de aici înainte. Îmi face bine la dezvoltarea limbii engleze.
Little Big Adventure
Amnseia

Articole am mai îcercat să public, mai mari, pentru PC Games şi Level, dar nu îmi ieşeau, eram prea puţin experimentat. Dar redactorul-şef de la PCG m-a încurajat. Mi-a spus că dacă îmi place să scriu, s-o fac, în ciuda faptului că la noi în ţară nu poţi să mănânci o pâine daca scri despre jocuri. Odată am reuşit să scriu ceva bine, un articol în care prezentam trei cărţi, e vorba de cărţile StarCraft de la editura Amaltea. Însă abia după ce mi-a citit articolul, redactorul-şef de la Level şi-a dat seama că nu au contract cu editura aceea, pentru a publica asta. Însă a spus că articolul e bun. Acum, aş mai încerca, fiind mai bun, dar PC Games nu mai există, iar la Level nu se mai primesc colaboratori. Totuşi, poate am să scormonesc şi am să gasesc eşecurile de articole, şi am să le public aici pe blog, pentru a vi le arăta şi pe acelea în afară de cele publicate.

Închei prin a vă declara că urmăresc să îmbunătăţesc blogul anul acesta, poate chiar să-l schimb, să scriu mai mult, şi sper să vă placă, sau să vă placă la mai mulţi.
De altfel, înafară de blogul acesta, blogul personal, şi înafară de Abandonia şi de cam tăcutul blog Metalhead's Daily, am în plan încă două proiecte, mai mari, pentru voi surpriză.