În prima zi, când am ajuns în faţa Palatului Copiilor, mă aşteptam să văd clădirea acoperită cu afişe mari şi logo-ul Comic Con cum vezi la cel american, sau E3 sau altele. Nu, nimic de genul ca să se vadă de departe ce eveniment are loc. Doar cei cu bilet cred ca aveau habar ce are loc aici.
De fapt locaţia în sine a fost cumva un dezavantaj. Se pare că Palatul Naţional al Copiilor e prea mic pentru un festival de asemenea magnitudine. Standuri mici, aglomeraţie. Însă nu am auzit prea multe plângeri despre asta.
Altă dezamăgire? Că nu am avut aparatul în prima zi, şi că nu am prins poze mai bune în a doua zi.
În rest, totul a fost mai bine decât te-ai aştepta de la ceva realizat în România. Au venit şi destui străini, şi nu am fi români dacă nu ne-am mândri măcar un pic cu oaspeţii. Şi relaţia cu ungurii a fost una de prietenie, am fost la panel-ul concursului de cosplay maghiar, iar deşi au fost doar un grup de şase cosplayeri, au avut destui fani. Abia aştept să-i văd anul următor, dacă vin costumaţi în ce au promis acum că vor îmbrăca.
Partea de gaming, culmea, pe mine nu m-a interesat aşa mult. Au fost doar competiţii de FIFA, CS:GO şi LoL. Achy Design şi Gameleon au reuşit să îşi facă ceva publicitate, pe mine m-au făcut destul de interesat.
Pentru cine aspiră, Achy Design e prima şcoală de artă digitală care oferă pregătire în realizarea jocurilor video. Adică desen dinamic, modelare 3D, pictură digitală, animaţie...Pentu detalii achydesign.ro. Gameleon este o paltformă Open Source de creat, jucat şi publicat jocuri online, în limbaj html5, uşor de folosit. Vezi gameleon.co (fără m).
Dacă la jocurile video a fost atâta îmbulzeală încât abia puteai urmări ecranele, partea de board games a fost mult mai bine organizată şi mai liniştită. Nu aveam răbdare să mă uit la mese şi să învăţ cum se joacă, însă colecţionar fiind m-au atras seturile de figurile şi culori speciale pentru a le colora după pofta inimii.
Peste tot standuri ale artiştilor, gata să răspundă la întrebări, încercând să se promoveze oferind spre cumpărare sau chiar pe gratis afişe, print-uri, insigne, tricouri. Ah da, pentru fanii RoBotzi şi CreativeMonkeyz, au avut şi aceştia un stand, probabil cel mai popular, şi cred că singurul la care a trebuit să stau la rând, pentru că dădeau autografe pe afişe.
Costumele au fost unele dintre ele chiar foarte bine realizate. Am văzut o Alice din jocul Alice Madness Returns foarte convingătoare. Se mai plimbau pe acolo doi Gordon Freeman, în costume realizate în cel mai mic detaliu, unul în armură şi Gravity Gun, celălalt fiind varianta de laborator, în halat, avea până şi legitimaţie Black Mesa şi ranga atat de simbolică în cultura jocurilor pe PC. Mi-a mai plăcut un român de al nostru făcut într-un Om Invizibil foarte reuşit. Din păcate, nu am reuşit să-i găsesc pe toţi în ziua în care mi-am luat aparatul.
Până la urmă cele mai importante tot comics-urile au fost, şi consider e cea mai bună realizare de la eveniment. Diverşi artişti români de benzi desenate s-au prezentat cu lucrările, în încercarea de a se face cunoscuţi. Am cumparat şi eu dintre cei care tocmai s-au lansat cu ceva prototipuri Compostul şi Hickory Saloon, pentru care am să fac recenzii separate. Mai era cineva cu un Faust adus într-un univers futuristic, îmbogăţit cu personaje noi, am aflat de webcomicul HeRBS.
Dintre cei cunoscuţi deja au fost cei cu Zbeng şi Zbântui, Comics, şi binenţeles Harap Alb Continuă. HAC au avut cel mai mare stand, cu postere, stikere, magneţi, tricouri...ce mai, deja e o franciză de succes.
Cel mai important mi s-a părut însă că l-am cunoscut pe Puiu Manu, ilustratorul revistei Cutezătorii, despre care mai dergrabă îi întrebaţi pe părinţi. Am cumpărat de la el şi de la scenarist (Marius Leştaru) Dim Sarabandă în Golful Aden, o aventură care se petrece în zilele noastre cu piraţi somalezi, şi o cărticică BD + CD audio cu Omul Invizibil, pentru simplul fapt că sunt fan H.G.Wells şi Omul Invizibil.
Evident, n-am plecat cu toate aceste piese fără să primesc şi autografe pe ele.
Trebuie înţeles că toţi aceşti artişti independeţi trebuie sprijiniţi, pentru că benzile lor desenate nu sunt nişte simple aventuri cu super-eroi stil DC sau Marvel. Nu, ei vor să transmită unele mesaje prin arta lor. Cei cu gândire superificială au o atitudine ignorantă, spunând că acestea sunt lucruri de copii mici, ceea ce e total greşit. Trebuie înţeles şi câtă muncă este depusă la realizarea unui volum de bandă desenată.
Pot să mai spun că abia aştept EE Comic Con 2014, care sper să fie mai bine organizat, şi să aibă mai mult succes. Sper să mă hotărăsc din vreme în ce mă costumez. Mercenar Mandalorian sau soldat Helghast?
