Jocul Anului 2010

Anul de jocuri 2010 a fost destul de important pentru mine. Este şi normal, având 15 ani, sunt abia la început când vine vorba de jocuri video, îmi formez caracterul de gamer. Dar 2010 este important şi datorita unor apariţi. Anul acesta au apărut 3 jocuri care sunt continuări la jocurile mele favorite. În ordine cronologică : Mass Effect 2, StarCraft II Wings of Liberty, Mafia II. Pe primul din ele l-am început abia ieri însă, dar 3-4 ore cât m-am jucat au fost destule cât să pot spune că îl ador. Şi totuşi, înafara de acestea 3 menţionate, n-am mai jucat decât Beat Hazard şi Need For Speed Hot Pursuit din ce au apărut anul acesta, sau cel puţin atâtea îmi amintesc. Am un PC cam slăbuţ, cu un procesor care însfârşit îşi arată vârsta. Sistemul meu este compus din Pentium 4 3.06 GHz, 2GB RAM şi o placa video nVidia GeForce 9500 GT de 1GB. Este încă bun la câte ceva, spre surprinderea mea au fost destul jocuri anul acesta care le-ar fi rulat. Dar în recentul Hot Pursuit sacadează, iar la Mafia II mai dă câte un crash când se întâmplă mai multe lucruri deodată. Aşadar, e clar. Însă eu sunt pe deplin mulţumit de acest PC, mai ales că anul curent am reuşit să joc exact jocurile care abia aşteptam să apară: StarCraft 2 şi Mafia 2.

Pentru titlul de Jocul Anului 2010, nu prea am ce nominaliza, prea multe jocuri nu le-am jucat lansate în 2010, multe care nu îmi merg, multe care îmi rulează cât de cât dar nu am avut chef de ele. Consolă nu am, deci nu am jucat operele de anul acesta ca Red Dead Redemption sau Heavy Rain, ca să pot spune şi eu că sunt bune şi să le aclamez. Aşadar nominalizările mele pentru 2010 sunt doar Mass Effect 2, Mafia 2 şi StarCraft 2, ce sunt chiar jocurile mele preferate.

Anul ăsta am jucat primul Mass Effect, chiar când mi-am luat şi placa video de ziua mea. Ca deobicei, un joc care l-am subestimat, de care nu îmi dădeam interesul, se dovedeşte a fi până la urmă unul din favoritele mele. ME face parte din colecţia mea de jocuri de pe Steam, şi am 57 de ore la activ în el. Despre ME2 nu pot spune multe încă, cert este că e demn de GOTY (Game Of The Year), doar a luat atâtea premii de la criticii internaţional, şi este ales şi de jucatorii de pretutindeni.

Dar există StarCraft II. Bomba care nu s-a putut a fi dezamorsată. Nu îmi place să scriu ce deja nu mai merită, pentru că s-a tot spus, mai ales că este mult de spus. Dacă nu a luat GOTY, inevitabil a luat cel puţin titlul de cea mai bună strategie de anul acesta peste tot. Este o relizare expţională, din toate punctele de vedere, poate mai puţin când vine vorba de poveste. L-am aşteptat din 2007, iar când a apărut, în ciuda câtorva dezamăgiri minore, este mulţumit şi pot spune că a meritat aşteptarea. Acum abia aştept următoarele părţi, căci SC 2 este o trilogie. La criticii internaţionali nu prea văd să-l fi ales GOTY. Pentru mine poate e chiar jocul favorit, nr.1. Însă toată lumea recunoaşte faptul că este cel puţin bun, şi că va devini clasic. Timp de 12 ani StarCraft a fost cea mai jucată strategie, până la StarCraft 2. Cine ştie câţi ani va domina SC2. Poate că merită ceva mai mult decât premiul de GOTY 2010...

...Însă eu sunt cât se poate de noncomformist. Încă de când mă gândeam de acum câteva săptămâni la postarea această, să aleg Mafia II ca jocul anului. Nu ştiam sigur de ce, îmi venea pur şi simplu. Acum că analizez în ansamblu, ştiu de ce. Mafia II nu l-am văzut nominalizat la nici o categorie nicăieri. Este un joculete destul de criticat, şi pe bună dreptate, fiindcă în mare parte este dezamăgitor. Probabil de-aia s-a trezit spiritul meu de noncomformist să voteze Mafia 2.
Nu a reuşit să întreacă GTA4. Însă dacă îl diseci mai atent, ai să observi că nici nu vrea. Designerii s-au axat mai mult pe detalii, chiar şi cele mai minore detalii, s-au concentrat pe atmosferă. Este dezamăgitor ca shooter, pentru unii chiar prea uşor şi prea scurt.
Dar cumva, mie tot mi-a plăcut. E adevărat, nu sunt experimentat în gaming, pe mine încă ma impresionează multe. Eu am găsit ceva deosebit în Mafia II. Tocmai această atmosferă de care am pomenit deja. Cumva, jocul a reuşit să mă scufunde în el. Să mă contopesc cu protagonistul şi să intru în lumea mafiei din anii 45-55. Există şansa să exagerez cu afirmaţie anterioră. E ceva la jocul ăsta care îmi unge sufletul. Aceste atenţii la detalii. Diferitele evenimente din viaţa protagonistului, Vito Scaletta. Cel mai bun exemplu ar fi perioada petrecută în închisoare. Jocul are o poveste realistă, dramatică dar şi cu umor ici colo despre mafie. E singurul joc lansat anul ăsta cu care l-am jucat şi cu logodnicul surorii mele, amicul cu care am parcurs şi primul Mafia. Deşi s-a arătat mai spre sfârşitul jocului, a meritat chiar şi puţinul timp. Sunt rare jocurile care le apreciez şi eu şi cumnatul meu. Sunt bucuros că şi unchiul meu l-a jucat. El se joacă doar pentru plimbarea cu maşina de stil vechi prin oraş şi observarea graficii peisajelor, să analizeze tehnologia. Parcă simt în joc dragostea designerilor pentru acesta. Nu prea se mai fac jocurile din pasiune, acum doar banul contează. Finalul te lasă cu ochii în soare, dar asta este decizia publisher-ului, 2K Games, care vor să mulgă şi mai mulţi bani, prin DLC-uri. Aşa că, în mare parte jocul este stricat mai mult din cauza distribuitorului. Dar cum am spus, pentru mine contează miezul, atmosfera, impresia şi povestea creată de designeri din pasiune.
Culmea, dintre cele 3 jocuri nominalizate, acesta e singurul care l-am jucat piratat. Când a apărut nu aveam bani de el, iar versiunea piratată scursă pe torrent dinainte de ziua oficială de lansare, uşor de instalat, m-a ispitit. După ce am terminat jocul, nu am mai vrut să dau bani pe el, şi am hotărât că dacă tot am să-l cumpăr, să-l iau într-o ediţie mai specială, cu DLC-urile incluse sau aşa ceva. Însă acum că l-am făcut Game Of The Year aici pe pissedgamer-sorim.blogspot, realizez că nu e de cuviintă ca tocmai el să nu se afle pe raftul meu cu jocuri.

Imaginea de deasupra postării poate însemna mai multe. Că anul 2010 s-a terminat şi acum trebuie îngopat, sau faptul că 2010 nu a fost un an destul de bogat în jocuri şi în îngropăm, sau pur şi simplu că este o imagine destul de faină care reprezintă Mafia II.

It gets better, Electronic Arts sunt gay.

Mărturisiri aici. Mi-au stricat ziua.
Electronic Arts sunt una dintre cele mai cunoscute companii de jocuri în ziua de astăzi. Sunt cunoscuţi de gameri ca una dintre cele mai puternice şi malefice companii. Înafară de Dead Space, nu au scos nimic cu adevărat bun în ultimii ani. NFS-uri şi FIFA-uri pe bandă rulantă.
Această companie este mai mult publisher, dă banii pentru producerea unui joc, bani care i se întorc în urma vânzărilor jocului respectiv. Ei deţin o groază de firme mai mici de producători de jocuri, aşadar de la EA vin o mare parte din titlurile care apar în fiecare an.
Am făcut această prezentare scurtă pentru non-gamerii/anti-gamerii/afonii în gaming/n00bii ce citesc blog-ul de faţă.
Când am dat peste acest material am fost şocat (dar nu uluit de-a binelea, totul e posibil azi). Abia apoi m-am gândit - de ce? Ce ne interesează pe noi? De ne spun? Vor să ne arate de ce nu sunt în stare să realizeze jocuri ca lumea? Aflu pe urmă de existenţa acestui...proiect ,,It gets better", despre care ajunge doar să citez: ,,
Everyone deserves to be respected for who they are. I pledge to spread this message to my friends, family and neighbors. I'll speak up against hate and intolerance whenever I see it, at school and at work. I'll provide hope for lesbian, gay, bi, trans and other bullied teens by letting them know that "It Gets Better." ". Am înţeles că sunt sprijiniţi chiar şi de Google. Ce-s cu ei!? Sund adepţi ai ideologiei ,,New Age" ?!
Cum poate fi O.K. să fi gay?! După mine ar fi o problemă psihologică, dar nu ceva normal!

...Încep să mă chiar sperie astfel de lucruri.
Măcar e vorba de EA Ga(y)mes, şi nu altă companie la care ţin.

P.S.: Dacă sunt persoane gay care au citit postarea mea le rog să mă scuze dacă s-au simţit ofensate.

Merry Xmas!

anunţ
Le urez tuturor celor minus unsprezece sute trei de cititori ai mei un Crăciun fericit. Şi, caz că nu trec pe aici până se termină sărbătorile, Sărbăutori fericite!!1

originalitate şi copiere

Mă gândesc serios să pun capăt acestui camelcrap cu ,,x a copiat y, care s-a luat după z".
Mă freca la icre această chestiune (pe care o numesc ,,camelcrap") în legătură cu StarCraft cum că ar copia Warhammer 40.000. Am căutat pe internet, şi am găsit diferite dezbateri, cu argumente solide, din care am tras conlcuzia că cele două universuri doar se aseamană, iar creatorii se mai ,,inspiră" din când în când de la ceilalţi.
Este lucru evident şi cunoscut de toată lumea, că Blizzard, creatorii fenomenului StarCraft, s-au inspirat din alte creaţii. Ba chiar ici colo în joc apar referiri chiar la filmele din care este inspirat. Deşi StarCraft e inspirat din lucruri ca Starship Troopers, Alien, Predator şi altele, nu este chiar ,,copy-paste", Blizzard reuşesc să inplementeze bine ideile şi gătesc ceva reuşit. Jocurile lor nu au idei originale e drept, dar orice recunoaşte că sunt jocuri grozave, foarte fun de jucat.
Despre Warhammer 40k nu ştiu ce să spun, nu am jucat, dar vreau să mă înfig bine şi în universul ăsta.
Nici nu poţi fi sigur cine sunt originali. StarCraft a apărut în 1998, în care se vede inpiraţia din filmul Starship Troopers, din 1997. Însă la StarCraft se lucra încă din '95. Warhammer, a apărut prin anii '80, deci pare că de acolo vin ideile celorlalţi. Numai că, Starship Troopers cartea, a apărut în 1959! Aşadar, până la urmă Robert A. Heinlein, autorul cărţii Starship Troopers, a fost primul cu această noţiune de puşcaşi marini în spaţiu ce luptă împotriva extraterestrilor, din care s-au inspirat mulţi dea'lungul anilor. Şi asta, conform Wikipedia. Numai că, se spune că în Wikipedia există greşeli crase, că nu este o enciclopedie prea corectă. Până la urmă, nu şti ce să mai crezi! OK, exagerez, este clar că de la Starship Troopers a început totul, dar de atunci nu se mai ştie precis cine s-au copiat reciproc.
Dacă stai şi te interesezi, şi compari atent, StarCraft şi Warhammer 40k sunt foarte diferite. Puteţi căuta daca vreţi să vă interesaţi, găsiţi pe forumuri discuţii interesante. Eu sunt tare groaznic la explicat şi povestit, la descris, şi la informat. Sau poate îmi este lene.
Unde vreau eu să ajung, anume la faptul că este o prostie, un camelcrap, să te cerţi cu alţii să vezi care sunt originalii şi care sunt copiatorii, când şi aşa nici unul din acele lucruri nu sunt cu adevărat originale, ci inspirate din altele mai vechi. Întâi ştiam numai de StarCraft, apoi deWarhammer 40k, şi nu pre îmi venea să cred că StarCraft e o copie. Apoi am aflat de Starship Troopers. Am făcut rost de trilogia de filme şi m-am uitat la ele, şi, ca împătimit al Starcraft-ului, mi-a plăcut. Am decis ca, în loc să mă frământ cu camelcrap să ştiu cu cine să ţin, să le apreciez pe toate, căci până la urmă mie nu îmi place doar ceva în particular, ci întreaga idee de la care a pornit. Îmi place tot ce e cu batalii interplanetare între oameni şi alte specii. Şi vreau sa mă joc/să citesc/să văd tot ce face parte din această categorie. Starship Troopers, StarCraft, Aliens, Warhammer 40k, toate pot fi primite în inima mea.

Metalhead's Daily

I, myself, proudly announce that I am a new author on Metalhead's Daily.
Este blogul bunului meu prieten.
In caz ca nu aţi aruncat până acum o privire, aruncaţi acum. Binenţeles, dacă înţelegeţi engleză...

pe tronul rece al împărăţiei mele

cugetări

Tocmai mă gândeam, pe ,,tronul" meu fiind, de ce se mai spune vasului de toaletă ,,tron" şi de ce cugetăm când avem ,,treabă" la el. Şi imediat mi-a venit răspunsul. La WC, acasă la noi, avem cu ocazia unui ,,number 2" un răgaz. Dacă tot ne aflăm în poziţia ,,Gânditorul" de ce să nu ne gândim? Unora dintre noi chiar ne vin revelaţii, idei geniale. De fapt, poate chiar datorită senzaţiei de golire, de eliberare, mintea ni se limpezeşte şi astfel cugetăm. Sau sezând pe closet, am prefera să ne delectăm cu cititul. Eu când o revistă proaspăt cumpărată, o iau cu mine când ,,mă cheamă natura".
Ce pot afirma, este că în timpul unui №2 facem o pauză , scăpam pentru câteva momente de cotidian ca să spun aşa, timp în care ne facem oridine la ,,mansardă". Desigur, la o constipare sau vreo diaree, nu mai e aşa relaxant. Dar în general, e o refulare. Buda ne este tronul, iar restul băii împărăţia.

(BTW, de acum încolo, am să şi clasez fiecare postare pe categorii, în colţul drept sau undeva, pentru că sunt un nătărău care în cameră nu îşi face ordine, dar îi place să-şi ordoneze gândurile şi scrierile)
*gamerii mai culturalizaţi vor înţelege referirea la "The Frozen Throne" din titlu

Revista LEVEL

Unii spun că este inutilă o revistă de gaming pe hârtie, dacă e atâta net. Pâi bine măi capsomanilor (*pissed*), pe WC ce citim?!
În fine, eu consider că o revistă tipărită este mai bună decât una online, deoarece online pot posta articole nenumăraţi aşa-zişi redactori. Da, există şi site-uri bune de critică, dar pentru mine tot revistele ,,fizice" îmi plac. În plus, redactorii unei reviste adevărate, adică tipărită, sunt redactori adevăraţi. Însă postarea o dedic mai mult unei reviste anume: Level. Level România, căci are şi surori în Cehia, Turcia şi Ungaria.
Îmi făcea plăcere să citesc PC Games, Level Xtrem PC lună de lună. Din păcate numai Level a mai rămas, singura revistă de jocuri din ţara noastră.
În ultimul timp s-a înbunătăţit, pentru a satisface fanii şi cititorii. Eu o citesc pentru că îmi place stilul redactorilor, vreau sa îi consider artişti. Ca gameri români avem nevoie de revista asta, pentru că sunt singurii care scriu din perspectiva gaming-ului mioritic.
Nu, nu le fac reclamă, dar vreau ca cititorii mei să ştie de revistă în caz că nu ştiau, şi dacă se consideră gameri/gameriţe le recomand s-o răsfoiască măcar, măcar din an în Paşte.

link: http://forum.level.ro/showthread.php?154238-LEVEL-Decembrie-2010

Pirates of the New Horizons

Este un joc indie (adică un joc fără buget ca orice joc, creat de o echipă mică, independentă).
Este de genul action platformer, clasic. Evident, nu are grafică deloc nouă, dar stilul nu e rău.
Cea ce îmi place este că reînprospătează genul acesta de joculeţ. Prea multe nu ştiu să zic, nu le am cu explicaţiile, mai bine îl încercaţi voi. Ceea ce vă pot spune este că îmi place ca îmbină mai multe stiluri, gen steampunk/SF. Povestea nu este complexă sau aşa ceva: o fetiţă curioasă vede că piraţii au bani şi comori, ceea ce o fascinează, şi se strecoară pe corabia lor, însă e prinsă în flagrant de căpitan. Piraţii o răpesc, o păstrează pentru a spăla punţile corabiei zburătoare şi alte treburi. Câţiva ani mai târziu, ajunsă la adolescenţă, se trezeşte că piraţii au fost atacaţi de altţi piraţi-roboţi-extratereştrii; ea scapă de atacatori şi preia vasul pe care până acum a fost captivă şi îşi începe propiile aventuri.
Jocul are şi câteva elemente chiar interesante, cum ar fi faptul că poţi fura din buzunarele oamenilor din oraşe. Ah da, jocul e sandbox (pt. cei care nu ştiu, înseamnă ca te poţi plimba liber să faci ce vrei, nivelele care vrei). Nu e numai cu piraţi, ci şi cu roboţi, extratereştrii, hippie, ninja, şi probabil multe altele vor mai fi adăugate. Spun la viitor pentru că jocul nu este gata, este un prototip, un soi de versiune alpha.
E chiar drăguţ acest joc şi sper să le iasă bine, să nu renunţe.
Aş vrea ca şi alţii să-i sprijine. Link-ul e mai jos, încercaţi jocul, e chiar fun şi chiar e o opţiune bună, aşa ca prototip, pentru cine nu are sisteme capabile de jocurile de astăzi.

http://www.exitstrategyentertainment.com/ponh/

Lamurire (2)

Simt nevoia să scriu ceva, dar nu ştiu ce. Adică stiu, aş avea destule despre ce scrie, dar nu mă simt în stare, nu am chef. Săptămâna asta am fost răcit, de fapt încă mai sunt cred - tuşesc de se întreabă lumea ce fumez. Mâine am şi balul bobocilor, şi acum când mă gândesc mă simt demoralizat; sincer nu ştiu de ce, doar mă simt aiurea.
Mi-am pus în cap atâtea chestii despre care să postez: să continui acea poveste cu soldaţii din Irak (vezi în arhivă la octombrie), o analiză a noutăţilor Blizzard, lansarea lui Assasin's Creed Brotherhood la care am fost astăzi, o altă ficţiune cu totul diferită de cea cu Bravii Soldaţi, vreo două jocuri făcute de nişte pasionaţi fără buget la care vreau să atrag atenţia, nişte review-uri, etc. etc.
Nici nu prea m-am mai jucat, am o problemă cu PC-ul, îmi trebuie pastă termoconductoare.
Ce e drept nici nu prea am cititori, sau nu prea vă interesează. Mulţi vă feriţi când vedeţi text ,,mult", vă e lene să citiţi. De fapt, mulţi sunteţi cocalari, aşa zişi şmecheri, care nu puteţi citi din cauza ţigărilor (de parcă nu era îndeajuns câte rele îţi fac ţigările, a mai apărut un studiu care a demonstrat că celora care fumează înaintea vârstei de 16 ani le distruge abilitatea de a citi şi de a mai gândi raţional; şi din ce am observat eu, au dreptate). Dar nu mă plâng, eu scriu că îmi place. Scriu câtorva care sunt interesaţi.
Eu, sunt Pissed Gamer. Sunt un ,,deranged genius".
SoriM

Desenele animate. Nu mai sunt ce au fost.

Aş fi vrut să cred că din cauza nostalgiei, sau nu ştiu, că pur şi simplu e normal să prefer desenele de pe vremea mea şi să nu îmi placă acestea de acum (nu ştiu să explic psihologie). Dar nu, ce se dă astăzi copiilor la televizor sunt dezastre. Sunt mulţi alţii de acord cu mine. Vedeţi singuri pe YouTube, desene mai vechi, şi desene noi. Observ copiii aflaţi între 4 şi 12 ani că sunt violenţi, prostiţi, neastâmpăraţi, ce mai, cu totul alfel decât generaţia mea. ,,Altfel" într-un sens rău. Vorbesc serios, Disney Channel sau ce porcării mai sunt, nu le fac bine.

De curând am început să vizionez câte un episod de vreun serial de desene animate care obijnuiam să urmăresc când eram copil. Acum, mai maturizat, înteleg mai bine, înteleg altfel, şi îmi chiar mai mult de cât cand îmi plăcea când eram mic. Dar dacă încerc ceva din generaţia actuală...nu pot, îmi stă în gât! Sunt prostii aberante, incomensurabile!
De parcă nu era de ajuns, am mai aflat şi de Swat Kats, şi acum sunt şi mai ofticat. Ce copilărie fericită cred că aş fi avut dacă apucam alea.

Cât despre serialele animate din ziua de astăzi, cred că sunt create pentru spălarea creierului. Ca orice altceva din televiziune de fapt.

*Scuzaţi dacă am greşit câte ceva, sunt bolnav şi abia nimeresc tastele.

Ce mă mai joc

Pe scurt, ce ma joc eu în perioada asta, şi cam ce am instalate pe HDD.

Fallout 3 - m-am apucat de curând; cred că l-am subestimat în trecut, chiar îmi place; RPG-ul meu preferat cred, împreună cu Mass Effect.

GRiD - face parte din librăria mea de pe Steam, şi l-am instalat pentru că aveam poftă de ceva întreceri. Thumbs up şi pentru jocul ăsta.

De câteva săptămâni am început Red Alert 3, dar mi s-a făcut destul de repede lehamite de el. Încerc totuşi să termin măcar campania sovieticilor.

Mai am instalate nişte joace care stau de mult timp pe HDD, şi le ţin pentru când am chef de vreo tură:

StarCraft II - mai încerc o hartă custom, mai încarc o salvare ca să fac vreun achievment la vreo misiune...Ai ce face cu jocul anului 2010.

Team Fortress 2 - ValvE se ocupă de joc, şi îi tot fac update, şi jocul devine încet-încet mai interesant şi mai distractiv.

Mafia II - până la DLC-ul Joe's Adventures, mă mai delectez cu Jimmy's Vendetta.

Am să mai fac update la ce mă joc, poate şi review-uri, opinii, ceva.

Emberwind

Observ că încep să apară din ce în ce mai multe joculeţe făcute de mici echipe de designeri modeşti. Ele reuşesc să dea câte un suflu de prospeţime. Din când în când e bine sa joci ceva mic şi frumos. Pe viitor am să vă mai anunţ despre astfel de joace.

Emberwind, este un side-scroller ca cele de odinioară. Are grafică frumos desenată, gameplay-ul este dinamic şi fluid, coloană sonoră simpatică, atmosferă de poveste. Nu intru în detalii, vă las pe voi să descoperiţi totul în demo. Ideea este că este un indie de luat în seamă, realizat ca la carte, recomandabil oricui, gamer înrăit, bătrân, sau gamer ,,casual". Nu pare original, dar cred ca are cu ce să se remarce.
Una peste alta, în cocluzie, având toate aceste calităţi, îl consider joculeţ adevărat.
Încercaţi-l, nu cere resurse considerabile.
Link: http://www.timetrap.se/emberwind/
Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=5hZeTKaHsC8&feature=player_embedded

Meatloaf - I'd do anything for love (with lyrics)

E vina voastră

...a companiilor mari. Profitaţi de francize ca nişte hiene supte de foame deşi aveţi deja bani în buzunare de vă atârnă până la călcâie (am să dezbat subiectul ăsta mai pe larg altă dată). Nu mai aveţi inspiraţie. Dar asta pentru că nu vreţi, pentru că aţi descoperit reţeta succesului, şi credeţi că nu vă mai trebuie inovaţie, artă.
Prima astfel de companie care îmi vine în minte este Electronic Arts. Apoi pe celelalte nu le enumăr, nu are rost, chiar dacă le ştiţi deja sau fie că habar nu aveţi, nu merită să arăt spre fiecare cu degetul. O să-mi obosească mâna.
Sunt prea puţine jocuri geniale în ziua de astăzi. Păcat că designer-ii indie nu au destule fonduri. Sunt apreciaţi, da, dar fiindcă nu au resurse, nu sunt băgaţi în seama de publicul larg.
Mii de shootere şi acţiuni calcă în picioare strategiile şi RPG-urile, care de fapt nici ele nu sunt cine ştie ce astăzi.
Adventure? Generaţiile actuale habar nu au de adventure. Nu se mai fac de bună vreme aventuri bune. Genul nu e mort, dar tot ce apare nu impresionează şi este uitat repede. Au reuşit Telltale Games să facă ceva, şi bravo lor. Chiar mă încântă idea să scoată un sezon de Back To The Future. Au realizat şi cele 2 Monkey Island Special Edition (în colaborare cu LucasArts), treabă bună. Dacă tot v-aţi apucat de resuscitat aventuri clasice, unde sunt Beneath a steel sky, Sanitarium, Day of the tentacle, Full Throtle şi multe altele? Nu mai sunt la modă genul acesta de jocuri, dar tot ar fi apreciate dacă ar avea chef cineva să lanseze cevainteresant. Uite, cum se face că n-am auzit deloc de adventuri bazate pe cărţile lui Isaac Asimov?
Tare mi-ar place un nou Dune. Ar fi nemaipomenit, că altă strategie bună înafară de StarCraft II nu a mai aparut nimic recent. Ah da! Păi Westwood au fost devoraţi de EA Games, care au făcut o brânză cu Command&Conquer. Cu Westwood, aş mai fi putut spera mai mult la un Dune...
Techland, ce va venit să faceţi un joc de curse, nu ştiu, în loc să mai scoateţi ceva precum Call of Juarez, că vă puteţi inspira destul din cărţile lui Karl May.
Deocamdată nu mai îmi vine altceva în minte. Idea e că se pot face multe, dar nu vor producătorii, sunt leneşi.
De fapt, este numai vina lor? Oare, prostiţi de atâtea jocuri în care nu ne prea folosim mintea, nu mai suntem în stare să apreciem altceva?
Voi decideţi.

Reclamă.

Mă gândeam că ar fi bine să îmi fac reclamă la produse şi aici pe al meu bloguţ.
Mi-e lene să aşez aici ditamai anunţurile, aşa că am să pun doar link-uri către ele.

Medalioane pentru câini sau alte animale de companie.

Procesor Intel Core 2 Duo E7500.

Key original Mirror's Edge.

Scoateţi banul!

Give extra credits!

Dacă sunteţi gameri, sau aveţi un oarecare interes, vă recomand Extra Credits. Oamenii aceştia dezbat subiecte din gaming care au fost fie ocolite, fie uitate. Sunt nişte oameni care încearcă să ajute lumea să înţeleagă despre gaming. Aceşti oameni incearcă să ajute industria jocurilor să se înbunătăţească.
De fapt, şi pe non-gameri îi îndemn să arunce măcar o privire asupra emisiunii Extra Credits. Mulţi cred greşit despre gaming sau îl subestimează.

http://www.escapistmagazine.com/videos/view/extra-credits

99 Things About Me [Leapşa]

Să vedem. Am luat şi eu chestia asta cu lucruri despre mine, pentru a mă cunoaşte cititorii mai bine. Să văd dacă reuşesc totuşi să notez 99...
1.Sunt pasionat de arte.
2.Îmi place să scriu.
3.Urăsc oamenii care cred că ştiu tot, dar nu e aşa.
4.Prefer muzica rock.
5.Nu mă pasionează deloc dansul, este singura artă care nu mă atrage.
6.Nu suport să mănânc ceva dulce şi să nu pot spăla pe dinţi apoi.
7.Mă pasioneză jocurile video ca şi cultură.
8.Urăsc când companiile de jocuri încep să producă jocurile doar pentru bani şi dispare orice urmă de artă.
9.Ador liceul. Deocamdată.
10.Mă joc destul de rar în multiplayer.
11.Turbez când cineva e încapăţânat şi nu vrea să se lase convins că ceva anume e bun.
12.Nu îmi place la fete părul foarte strâns sau coc.
13.Eram în stare pe la 12-13 ani să învăţ japoneza pentru că prietena mea era pasionată de aşa ceva.
14.Mă fascinează piraţii.
15.Mă fascinează ruşii.
16.Personajul care m-ar caracteriza cel mai mult este Jack Spparow.
17.Colecţionez cât de cât jocuri, cărţi, filme, muzică, reviste.
18.Îmi place să desenz, să schiţez şi să mâzgălesc.
19.Vreau să învăţ să cânt la chitară.
20.Mă speriu superstiţiile.
21.Păţesc să am deja-vu din când în când, şi când se întâplă e sinistru de puternic.
22.Am faţă de om vinovat/criminal.
23.Mă fascinează crima.
24.Mă fascinează Îngerul Morţii.
25.Am umor. Într-un fel.
26.Semăn cu strabunicul meu.
27.Am puţini prieteni, însă aceştia cât se poate de buni.
28.Iniţial sunt liniştit şi monoton, dar când sunt declanşat sunt foarte distrat.
29.Nu suport măslinele negre.
30.Nu ştiu să înot repede.
31.Mă fascinează roboţii ,,bad ass"
32.Jocul meu preferat este StarCraft, deşi sunt n00b în multiplayer.
33.Mă fascinează critica.
34.Când nu sunt captivat de un joc anume, în general coportamentul meu de gamer este de ,,pissed".
35.Am publicat un mic ghid pentru Ghost Master în PC Games Special în 2007.
36.Acum câţiva ani încercam să scriu articole pentru reviste de jocuri. Eram varză.
37.Până anul trecut am fost mereu naiv de 1 aprilie.
38.De un an am dezvoltat în imaginaţia mea proiecte pentru jocuri, o trilogie importantă şi alte proiecte mai mici. Bineînţeles, nu am încă condiţiile pentru a le aplica.
39.Am teama ca nu cumva să înnebunesc.
40.Nu îmi plac clown-ii.
41.Nu pot să sufăr ce s-a ales de desenele animate în ziua de azi.
42.Am o tendinţă de încerca cânva tărie, rom ca piraţii sau vodka precum ruşii.
43.Noaptea am surplus de inspiraţie.
44.Îmi place să dau replici.
45.Nu e bine dacă îmi spui cum nu îţi place să fi strigat/ă.
46.Urăsc misoginii.
47.Îmi plac feţele făcute din semne, gen O_o xD Y_Y
48.M-am plcitisit să scriu.
49.Şi aşa deja ştiţi destule.
50.Aşa că mă opresc aici.
51.Dar cine are blog să îşi scrie şi dânsul/dânsa 99 de chestii, că doar e leapşa.

Bravii soldaţi români.

Disclaimer:
! Aceste povestiri sunt pur ficţionale. Nefiind studiat prea mult războiul din Irak, sunt şanse să nu pară deloc realiste poveştile. Povestirile au ca scop umorul şi nimic mai mult!


Irak. Bagdad. 2005. Toamna. Eram agăţaţi cu capul în jos. De parcă nu era îndeajuns asta, eu mai aveam şi pantalonii rupţi între picioare; irakienii îmi studiau cu priviri subtile ale mele cojones mândre.
Irakienii erau postaţi în jurul nostru, cu armele îndreptate spre noi. Ce rost avea? Eram dezarmaţi, legaţi şi agăţaţi de tavan. Doar nu se aşteptau să ne eliberăm singuri precum agenţii secreţi de prin filme. Te pomeneşti că, ei credeau că noi cei din NATO am fi fost cine ştie ce supersoldaţi instruiţi, şi mai ales noi, românii?
Teroriştii începuseră să schimbe vorbe liniştiţi între ei pe limba lor spârcâită.
Apoi, brusc se schimbase atmosfera. Soldaţi dăduseră buzna pe ambele uşi, ce se aflau fiecare exact în faţa celeilalte. Americanii se poziţionaseră tacticos şi i-au executat pe terorişti una-două. Toate astea în doar câteva secunde. Apoi salvatorii ne-au dat jos (pe Paul l-au dat cu capul de podea) şi ne-au dezlegat.
- You guys alright? întrebă unul din ei.
- Yeah, am răspuns eu.
Antohie, în spatele meu îmi şopteşte:
- Bă, ne-a înjurat?
- Fiţi-ar ceha să-ţi fie! zbierasem eu. De ce n-ai învăţat engleză? Ne-a întrebat dacă suntem bine, imbecilule tâmpit. Dacă ne înjura mai îi răspundeam afirmativ?!
Nu era prima oară când îmi venea să-l bat pe Antohie fiindcă a învăţat ceha şi nici o boabă de engleză. Defapt, eram singurul din echipă care vorbeam foarte bine engleza.
Când i-am văzut pe americani că plantează C4, ştiam cu toţii care e procedura. Am luat-o la goană.
- La pământ!! urlă Ioan.
Trebuia să ne aruncăm la pe jos din cauza exploziei. Cu ruptura dintre picioare, asta era exact ce îmi mai trebuia. Nisip.
Ne-am ridicat apoi cu toţii şi ne-am îndreptat spre maşini. De ce au aruncat în aer americanii clădirea în care am fost ţinuţi ostatici, habar nu am. Cred că mai degrabă au vrut să sufere că au C4.
Americanii s-au suit în Hummer-ele lor şi au pornit. În spatele Hummer-elor ne aştepta demnul, minunatul, superbul nostru Aro. Un far spart, parbrizul crăpat, jante lipsă, o portieră ciuruită şi alta care abia se închidea, bara îndoită, capota strâmbă, întreaga caroserie jegoasă.
Ne-am înghesuit în jeep. Când m-am aşezat am avut o surpriză plăcută. Un arc ruginit în fund ieşit din scaun. Era exact ce îmi lipsea după atâta ,,distracţie". Anghel reuşeşte să pornească troaca, ce pleacă împrăştiind praf cu toba cariată de rugină flencănind în spate.
Aceştia eram noi. Cei şase care au speriat Irak-ul. Ciocan Parbriziu, Anghel Sparanghel, Ionescu Ioan Ion, Antohie Bidon-Turtit, Paul Petcu. Şi eu.

Involuţie

Harry Potter And The Deathly Hallows: Part 1 pe Kinect.
Na că am văzut-o şi pe asta! Exact cea ce îmi era teama! Cine numeşte asta evoluţie nu se simte bine. Eu ştiam că acest Kinect o să fie ceva pentru jucătorii casual, că va fi doar un mic moft, dar, Doamne, nu! Nu aş fi bănuit că o să fie chiar aşa oribil. Ce ,,joc'' mai e şi ăsta? Stai ca boul la poarta nouă, şi dai doar din mână? Personajul avansează singur, tu nu mai să mişti mâna când trebuie? Ce naiba, un fel de Harry Potter Rail Shooter? Acesta nici joc casual nu e.
Defapt este o porcărie acest Kinect în sine. Senzori de mişcare, ca să te mai mişti şi tu un pic, fiindcă ce să zic ,,înţepeneşti" dacă te joci cu un gamepad/joystick ceva? Pentru mişcare există parcuri. Dacă e urât afară, asta tot nu e o scuză pentru a te agita în faţa televizorului. Şi de fapt, ce ,,mişcare" e asta? Cu un joc ca cel menţionat mai sus faci febră musculară sau amorţeşti dacă tot fluturi mâna atâta. Aş prefera să îmi amorţească degetul la Serious Sam sau Diablo.

Asta nu este tehnologie, este o metodă de imbecilizare a Omului. Cum de s-a ajuns aici? Nici nu vreau să ştiu ce va fi mai târziu. Doamne fereşte-ne!

Ofticaţi nemulţumiţi!

M-am săturat de voi cei cărora nu vă convine nimic, daţi cu noroi în orice joc. Nu vă mai mulţumeşte nimic, nu vedeţi decat părţile rele ale jocurilor, oricât de bune ar fi. Defapt, voi uitaţi că un joc este făcut pentru...joacă.
Când a aparut StarCraft II: Wings of Liberty, aţi spus că are găuri în poveste, că nu toate cinematic-urile au grafică bună etc. Sau cel mai aiurea, că e aproape acelaşi Starcraft de acum 12 ani. Ca miez da, la bază stau aceleaşi mecanici, logic, şi aşa şi trebuie. Dar acum are multe îmbunătăţiri, nu stau acum să enumăr lucrurile ce se ştiu deja încă dinainte să se lanseze. E complet aiurea să crezi asta. Sau alţii au venit că nu e povestea întreagă. Pâi dacă vreţi unicitate între campanii, poveste complexă, lasaţi oamenii să facă jocul aşa în bucăţi, ca nu e rău. Ce-i drept, se vede că Blizzard vor să stoarcă mai mulţi bani, cumva, subtil.
La Mafia II am înţeles, există ceva mai multe dezamăgiri. Deşi tare e ciudată diferenţa asta foarte mare de opinii. Am citit undeva că jocul a luat 4/10 pe eurogamer.fr şi 10/10 pe eurogamer.co.uk sau ceva de genul. Nu intru în amănunt în legătură cu Mafia II şi părerea mea, poate am să postez un review. Ideea e că mie mi-a plăcut jocul aşa cum e. Poate că nu sunt încă destul de experimentat şi deaia mi-o fi plăcut şi povestea. Da, s-a dat atenţie mai mult pe detalii mărunte şi interesante decât gameplay-ului de bază. Dar mie tocmai de asta am fost impresionat de joc. S-a concentrat pe atmosferă şi poveste, şi apoi pe gameplay care este şi aşa destul de satisfăcător. Ar fi fost frumos să aibă şi gameplay mai reuşit, dar deh!, nu le poţi avea pe toate în viaţă.
Dar cel mai mult mă enevează opiniile la Duke Nukem Forever. Acum când ştim şi noi mai precis cam pe când apare şi cum o să fie, majoritatea spun că nu e cine ştie ce dupa 12 ani de lucru. În primul rând, sunt sigur că nu au lucrat în totalitate la joc, iar în 12 e clar ca l-au tot refăcut, deoarece tehnologia a tot avansat şi ei au trebuit să îi schimbe grafica. A mai fost şi scandalul acela când 2K au concediat toată echipa 3D Realms fiindcă nu au terminat jocul...mă rog sper că aţi prin ideea. În al doilea rând, ce ar trebui să fie foarte deosebit?! Parcă i-am citit pe alţii care scriau că ,,de ce nu are A.I. foarte deştept'' sau ,,enviroment destructibil''. Încă nu există tehnologie care să simuleze A.I. foarte inteligent (ce ironic!), asta e clar. Acuma cu ,,environment destructibil'' , încă nu am văzut destul din acţiunea jocului. Dar sper că sunteţi conştienţi ca design-erii nu dispun de mari resurse pentru astfel de lucruri. Dar cel mai important, unde vroiam să ajung, Duke Nukem Forever nu este făcut să fie serios! Se vede de la o poştă (hai să zicem staţie de 253) că este joc făcut în pură miştocăreală pentru miştocăreală. Când o să apară anul viitor va fi un joc genial. Punct.
Aş mai fi spus de faptul că lumea exagerează critcând atâta Captain America: Supersoldier, deoarece nu va fi un joc făcut pentru a fi original sau deosebit, ci doar o alternativă la jocurile în genul, dar deja veţi spune că pierd din profesionalism.

Ideea este: nu mai fiţi aşa ofticaţi şi nemulţumiţi! Nu spun să nu criticaţi, ci să nu exageraţi sau să scormoniţi după orice greşeală pentru a da cu noroi. Încep să cred că producătorii nu mai ştiu ce să mai facă pentru a mulţumi pe toţi şi deaia ies jocurile aşa nehotărâte.
Tăceţi şi jucaţi-vă!

Om-lup

Aiurea, aiurea rau ma simt.
Nu stiu ce vreau cu adevarat.
Simt ca sunt grozav, priceput si cu har; dar apoi simt ca sunt un ratat, ca nu stiu nimic si nu ma pricep la nimic.
Pe dinafara sunt calm, linistit, dar pe interior sunt zbuciumat, salbatic, nerabdator.
Sunt momente cand firea mea interioara vrea sa iasa, simt ca ma transform in om-lup si ma abtin.
Dar incep sa vreau sa ma transform.
Dar oare, daca dau drumul omului-lup, am sa mai fiu eu? Oare voi mai fi constient?

Azi a fost o zi mai deosebita. Am participat la o preselectie si m-am plimbat in Bucuresti. Pai ce preselectie? De Mister 2k10 al balului bobocilor. Nu ca as fi vrut, dar am fost luat cu forta pentru ca nu erau destui candidati, si de altfel mi-a convenit - am scapat de testul de fizica! Apoi am fost la targul de educatie de la Sala Polivalenta, cu o parte din clasa si dirigul; actiune scolara, nah! Am vazut si eu naibii parcul Tineretului ca habar nu mai aveam.
Altceva? Era s-o incurc la metrou ca m-a vazut paznicul ca intru fara cartela, dar m-a lasat in pace ca a inteles ca am bani dar n-am luat cartela de lene. Meh.

Ideea e ca ma simt de bullshit. Viata e de bullshit. Ma simt aiurea, nu stiu ce vreau. Dati-mi o bere!

Incerc sa invat pentru fizica. E seara. Maine dau test la fizica. Test "PUTERNIC" cum spune proful.
Nu inteleg nimic. Sau inteleg, dar vag. Imi sta capul la toate alea dar numai la fizica nu. Imi vine sa ma urc pe pereti. Nici nu stiu ce e cu mine. Stres? Hormoni? Agitatie? Nepasare? Indragostit? Cretin? Etc?
Imi vine in minte sa chiulesc maine de la test, fiind ultima ora ar fi chiar usor. Deja am intocmit un plan genial de evadare.
Dar...pentru ora viitoare am sa reusesc sa invat? Poate ora viitoare ma asculta (defapt e cel mai probabil), si o sa imi fie mai greu. Tot mai bine dau maine testul, cat stiu, cat reusesc sa copiez.
Intr-un fel nu mi-ar pasa deloc, m-as juca noaptea asta si maine dau foaia goala la test. Dar e totusi greu de indreptat situatia la fizica, doar avem cel mai bulangiu profesor.

As fi vrut sa fi facut lucrurile mai palpitante, dar decat sa am probleme, mai bine altadata...

Disturbed

Stiu ca majoritatea nu ascultati rock. Eu personal consider rock muzica superioara, grea de inteles la inceput, dar cand iti deja iti place, cam greu o sa-ti mai placa si altceva.
Disturbed e trupa mea favorita.
Aceasta melodie, impreuna cu videoclipul ei, trebuie ascultata, chiar daca nu asculti rock deobicei. Nu pentru cum suna, ci pentru mesaj. Pentru ca unii trebuie sa deschida ochii.
http://www.youtube.com/watch?v=HwELajFteTo
Cineva pe acolo spunea ca "n-ai sa auzi pe Lady Gaga, Justin Bieber, Jonas Brothers sau alti dastia cantand despre realitate", si tare are dreptate.

Ah da, si nu vreau sa aud imbecili care incurca rock-ul cu death metal sau alte genuri.

Lamurire

Inainte să se întrebe cineva "cine mai e si ăsta? nu sunt destule blog-uri?!", înainte să mă apuc de scris (dacă reuşesc, până acuma m-am lăsat repede de câte un blog început, dar acum na, de ăsta chiar vreau să mă ţin) vreau să lămuresc despre ce e vorba aici.
Eu vreau să scriu aici despre - jocuri, filme, muzică, cărti -> entertainment. Cronici, recenzii, ce-o fi;
- cugetări de ale mele;
- poate şi nişte povestioare, că m-a apucat inspiraţia.

Nu vreau să impresionez pe nimeni. Cine e interesat foarte bine. Cui nu-i convine să tacă din gură.
În mare parte am să mă adresez gamerilor, sau cine se arată interesat de astfel de lucruri. Dar încerc să mă adresez şi altora, care nu înţeleg, şi poate îi fac să înţeleagă.

Lămurirea asta pare plictistoare şi nu prea mi-a iesit. Eu de obicei sunt inspirat noaptea, când ascult muzică, meditez şi sunt "pissed".

Denumirea mi-a venit pe moment, şi dacă nu mă însel, chiar sună fain. Pissed Gamer.